Foarte Bun FB
Pui o invitaţie la o conferinţă despre Bucureşti, ţi se dau cinci poze cu pisici. Dai în oameni cu o observaţie pertinentă doar pentru tine, despre traiectoria sparanghelului de la piaţă-n oală, ţi se dă replica potrivită: o capră aleargă trecătorii pe stradă şi-i împunge. Tai aerul serios cu o mamă de secolul XVIII, cu dramele ei, poate-s şi aici, prin secolul XXI, ţi se aşterne peste o mănuşă, şi trei ucraineni care se bat în Parlament. Ce scrii tu nu este preluat nici de un cîine, dar se întorc tot felul de bufonerii, scamatorii, haiducii, cascadorii, metode de slăbit, mutanţi genetici, tot circul de pe lume trăieşte iar şi iar în fiecare zi. Întîi pui întrebări simple, apoi rămîi la aceste întrebări, că te caşti şi tu la comedii. Invazia însă tu ţi-ai făcut-o. Tu ţi-ai ales prietenii. Aşa prieteni, aşa maimuţe, nu? Şerpi, papagali. Suicidul de a avea un număr de „friends“ face imposibilă apoi selecţia. Îi dai afară pe cei care se joacă. Dar lupta continuă, cum faci să-i dai afară pe cîinari, pe pisicoşi? Stai, că tu nu ai făcut curăţenie nici printre gameri, darmite prin molima blănoşilor. Şi-ncepe să-ţi placă şi ţie o pisică, te face atent un ditamai cîine ce i se joacă pe la nările unui papă-lapte. Ţi-e frică! L-o păpa. Alţii se apropie de lei, de tigri, sau de criminali. Vorba aia:
„How can we dance
When our earth is turning
How do we sleep
While our beds are burning“
Sau ailaltă:
„La toată lumea oi spune
Să nu se joace ca mine
Că eu m-am jucat cu focu’
Aaaaa... au
Şi era să-mi pierd norocu’, mă...
Draga nenii,
M-am jucat cu dragostea,
Aaaa... aoleo!
Nene, şi mi-am distrus liniştea!“
Şi acum mă gîndesc că aşa se trece şi viaţa. Alegerile noastre, invazia celorlalţi, greşeli, fericire de douăşdesecunde. Faima care vine şi trece. Aoleo, bineînţeles, şi-un motor existenţial şi o comunicare eficientă. Ce m-aş face? N-aş intra altfel în jungla altuia. De însuşi jocul FB ne vom plictisi şi vom trece la un nou nivel. Să nu ne aşteptăm ca altul să fie mai fidel. E exact cum îl alegem.
