Filmele din noi

Publicat în Dilema Veche nr. 508 din 7-13 noiembrie 2013
Mîrlanii cu palat jpeg

Nu-s nicidecum vreo mare specialistă în comentat filme sau cinematografie. Doamne fereşte, sînt oameni perfect capabili s-o facă articulat şi inteligent şi, evident, de mii de ori mai profesionist decît mine, o profană. Cunosc probabil cam cît cunoaşte un om cît de cît de informat o oarecare parte a tendinţelor, stilurilor, regizorilor, actorilor care au avut ceva de zis în domeniul ăsta. Trunchiat şi personal aleasă istoria, dar asta e.

Nu ştiu cum s-a făcut de am crescut într-o admiraţie a filmului de expresie (şi sensibilitate) germană. Sînt în stare să văd Das weisse Band / Panglica albă al lui Haneke de mii de ori şi încă să mai vreau să-l văd o dată. Să stau cu ochii în excedant de grotescul Auch Zwerge haben klein angefangen (Even Dwarfs Started Small s-a tradus în engleză, în română, scuze, n-am găsit) al lui Herzog şi să mai văd o dată scena cu găinile canibale. Toba de tinichea a lui Schlöndorff mi-a găurit timpanele în adolescenţă, cînd băteam cinematecile şi căutam cu obstinaţie filme ruseşti imposibile.

Să nu pară că alunec în snobăreli gratuite, vreau să mărturisesc cu mîna pe inimă că sînt şi un fan declarat al filmelor de groază. Cu cît mai de groază, cu atît mai bine. Mă impresionează mai puţin cele cu monştri, sînge, viermi şi capete tăiate. Sînt absolut fascinată de cele cu morţi vii, fantome triste, spirite răzbunătoare, feţe albe şi păr lung, negru, din filmele de gen din Extremul Orient. La fel, filmele cu monştri făcute prin anii ’50-’60 mă distrează teribil. Reptile uriaşe de carton, la care se văd cusăturile. Eroine cu părul tapat, răpite (iar) de gorile păroase cu feţe de plastic. Adorabil, cum ar zice fetele. Pe de altă parte, am văzut ultimul Batman şi n-am priceput nimic. M-a încîlcit povestea aia şi m-am trezit pe la jumatea filmului că mă gîndesc la o mie de alte chestii. Am văzut de vreo două ori cap-coadă Avatar – filmul ca o carpetă de perete frumos colorată al lui Cameron –, cu reală uitare de sine. Încă rîd la scenele cu bătăi cu frişcă din Stan şi Bran. Sînt fan Rango, cameleonul-erou şi, în general, nu-mi prea scapă vreun desen animat.

Am văzut însă de curînd, pe unul dintre Cinemax-uri, un film austriac minunat. Povestea e simplă: o femeie se trezeşte izolată, într-o cabană de munte, de un zid invizibil şi transparent care o desparte de lumea întreagă. Poate hoinări într-o vale şi pe o pajişte, dar nu mai mult. Dincolo de zidul transparent, de netrecut, i se înfăţişează o lume încremenită, nevie. Sînt doar ea, cabana, valea, pajiştea şi o bucată de pădure. Are un căţel, o vacă cu viţel şi două pisici. Ce putea foarte bine să devină o siropoşenie monstruoasă, ce putea să devină un pretext pentru o necontenită filozofare – nu devine. Nu ştim ce-i cu acel zid, nici femeia nu insistă foarte mult asupra semnificaţiei lui. E singură, tristă, speriată, dar îşi trăieşte teama şi drama cu o oarecare pudoare a sentimentului. Ţine un jurnal simplu al întîmplărilor, pe ce hîrtii mai găseşte în casă. Mulge vaca, coseşte într-o lună un amărît de petic de pămînt, face băşici în palme, vînează o căprioară a cărei inimă îngheaţă într-un şopron. Caută o ieşire din închisoarea asta bizară, dar se izbeşte de eternul zid invizibil. Nu se tăvăleşte pe jos, nu-l înjură pe Dumnezeu, nu e copleşită de neputinţă şi nu dă vina pe nimeni. Inexplicabilul e inexplicabil şi îl ia ca atare. Peisajul e de o monstruoasă frumuseţe, totul e filmat, cel mai probabil, în Alpii austrieci, femeia trăieşte într-o vedere. Îşi doreşte cu disperare să comunice cu lumea de dincolo de zid, dar oamenii pe care îi vede dincolo sînt încremeniţi pe vecie. Stane de piatră nemişcate. În momentul în care cineva, un om viu, apare în închisoarea ei de cîteva hectare, îi omoară cu sălbăticie cîinele şi viţelul. Ea îl omoară pe om. Singurătatea devine din ce în ce mai mare, iar singura cale de a vorbi cu un seamăn e, iată, distrusă.

Povestea e spusă reţinut, la persoana I, şi nu vrea să smulgă lacrimi. Poate să-l pună însă pe privitor în faţa unei oglinzi nemiloase şi să-l facă pe un slujbaş neînsemnat ca mine să nu mai vrea să meargă la serviciu a doua zi.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

accident defileul jiului gj jpg
A murit șoferul mașinii peste care a căzut un bolovan pe Defileul Jiului VIDEO
Șoferul autoturismului peste care s-a prăbușit un bolovan căzut de pe un versant în zona Defileului Jiu, in județul Gorj, a murit, deși salvatorii au făcut manevre de resuscitare.
bursa merit elevi jpg
„România educată“ a rămas în aer după demisia lui Cîmpeanu
Până acum, ar fi trebuit ca noile proiecte de legi ale Educației – cea privind învățământ preuniversitar și cea a învățământului superior, sub egida proiectului România educată – să ajungă la Parlament pentru a fi dezbătute, conform calendarului anunțat inițial de Sorin Cîmpeanu.
accident defileul jiului gj jpg
Un bolovan a căzut peste o mașină aflată în mers, în Defileul Jiului. Șoferul a murit
Un bolovan a căzut de pe versant peste parbrizul unei mașini aflate în trafic, pe Drumul Național 66, în zona Defileului Jiului, în localitatea Bumbești-Jiu, din județul Gorj, circulația fiind blocată.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.