Fericit ca Lazzaro

Publicat în Dilema Veche nr. 887 din 8 - 14 aprilie 2021
Fericit ca Lazzaro jpeg

Lazzaro felice, film italian din 2018, regizat de Alice Rohrwacher, cu Adriano Tardiolo în rolul principal. Lazzaro este un adolescent care trăiește într-un sat numit Inviolata, în mijlocul unei comunități de țărani săraci, care cultivă tutun pentru stăpîna acelor locuri, marchiza Alfonsina de Luna. Oamenii trăiesc izolați de lumea modernă, sînt ținuți în sclavie, veșnic înfometați și veșnic îndatorați marchizei, în locuințe comune, fără școală și fără spitale, fără apă și fără lumină (povestea filmului pornește de la un fapt real, găsit de regizoare în presa italiană, despre proprietara unei fabrici de tutun arestată după ce poliția a descoperit condițiile inumane în care lucrau angajații de pe plantațiile ei de tutun). Lazzaro este un muncitor harnic, ascultător, atent la ceilalți și la nevoile lor, gata să ofere celor din jur ori ajutor, ori un strop de cafea pregătită de el, ori grijă pentru bătrînii comunității. Generozitatea și sacrificiul sînt îndeplinite fără gesticulație inutilă, fără surîsuri sau cuvinte amabile, ci firesc, în tăcere: pe chipul lui blînd nu citești nici bucurie, nici tristețe, nici îngrijorare, nici fericire, doar ochii larg deschiși către oamenii și locurile care îl înconjoară. Fiul patroanei îi transmite false semnale de prietenie (îi sugerează chiar că ar putea fi frați), doar pentru a-l atrage într-o șmecherie pusă la cale pentru a sustrage bani de la mamă. Lazzaro îl crede și îl slujește. Fără să judece, fără să întrebe, fără să se păzească, fără să pună la îndoială cuvintele noului său prieten. Aventura se termină cu venirea poliției (care descoperă comunitatea și condițiile teribile în care trăiește) și cu arestarea patroanei. În acele momente, Lazzaro cade de pe o stîncă și se trezește ani mulți mai tîrziu, după care pornește spre cel mai apropiat oraș, în care își regăsește cîțiva dintre foștii consăteni, peste care trecerea timpului și a sărăciei a lăsat urme. Doar chipul lui Lazzaro a rămas același, tînăr, fără umbre, fără cearcăne. Își reîntîlnește și vechiul prieten, fiul patroanei, pe care este gata din nou să îl slujească.

Cele mai multe comentarii despre film vorbesc despre inegalitate, despre sărăcie versus bogăție, despre lumea nemiloasă a capitalismului care nu dă nici o șansă celor aflați la periferia societății. Este, desigur, un mesaj important al filmului. Dar ar fi prea puțin și prea la îndemînă: Lazzaro nu este un revoluționar, nu urmărește un program de schimbare a lumii, nu împarte oamenii în buni sau răi, după clase sau avere. Este, mai curînd, Lazăr cel înviat de Iisus din morți, ori Lazăr, slujitorul bogatului, cel pe care acesta, din iad, îl roagă să-i povățuiască familia cum să ducă o viață cumpătată. Lazzaro nu se plînge, nu înfierează, nu adună venin nici cînd propria comunitate îl socotește o piază rea sau o gură în plus de hrănit, nici cînd biserica își închide porțile în fața lui, nici cînd lumea străină, pradă prejudecăților, îl agresează. Lazzaro are încredere în cuvînt și în oameni. Iar lumea lui, așa cum o vede el, fără alb și negru, fără îndoieli și fără gînduri ascunse, este o lume care ne-a fost dăruită cîndva, dar pe care am pierdut-o.

Măsura frumuseții filmului și a complexității lui o găsim și în cuvintele regizoarei Alice Rohrwacher: „Am vrut să spun povestea cuiva care nu este în căutarea propriei fericiri, ci a fericirii pentru ceilalți. (…) Poate că amintirea inocenței lui Laz­zaro este și frumoasă, și dureroasă, pentru că este amintirea lumii originare, cu tot dorul de început, o lume de care am fost despărțiți, dar de care încă ne putem aduce aminte“.

Maria Iordănescu este psiholog.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.