Fără somn

Publicat în Dilema Veche nr. 650 din 4-10 august 2016
Invizibilii jpeg

Liniștea e aproape de perfecțiune. Iese cînd și cînd din țiuitul absolut pentru că e spartă de cîteva sunete care o fac cu atît mai apăsătoare atunci cînd ele contenesc. Un țîrîit îndepărtat de greiere în ritm dactilic. Țîr-țîr-țîr, Țîr-țîr-țîr… se chinuie creatura asta mică. Primul țîrîit e puternic, apoi greierele pare că se sperie de propriul glas și scade intensitatea pe următoarele două. Apoi iar se îmbărbătează și iar se sperie… Țîr-țîr-țîr, Țîr-țîr-țîr. Îți ard ochii în cap. Îți vine să te duci să-i zdrobești micul trup chitinos sub papuci, să-i rupi capul pe care tremură antenele pitice și să-i privești piciorușele zbătîndu-se nevolnic minute bune după aceea. Îți vine să-i smulgi aripile încetișor, sadic, și să-l lași acolo în suferință. Dactilii scîrțîiți îi dau înainte în liniștea nopții. 

Țîrîitul devine liniștea și ajungi să te concentrezi pe alte zgomote care sparg noaptea smolită și fierbinte a orașului. Un curajos își ambalează la maximum motocicleta pe bulevardul acum gol. Motorul îți urlă cîteva secunde în coșul pieptului și în vîrful creierilor, îți scurtcircuitează apoi glanda pineală uscată, cu toată melatonina secată, și se îndepărtează spre celălalt capăt al orașului. Îți pare că îl mai auzi cum merge încă minute bune după aia, îl urmărești pe motociclist cu mintea pînă hăt, în Berceni. 

Între timp, greierele a tăcut, poate că a fost mîncat de altă creatură, poate că a obosit, poate că în sfîrșit măcar el a adormit. În locul lui tăcerea e sfîșiată înfiorător de urletele unor motani aflați în plină confruntare sub felinarul din stradă. Spinarea încovoiată a unuia desenează un arc cu zimți ca ai unui dinozaur pitic. Coada e și ea înfoiată și curbată. Urechile pe spate, lipite de cap. Fix în nasul lui stă un alt motan, un cumătru bicolor de la casa vecină. Ăsta zbiară de parcă vine sfîrșitul lumii, urlă ca o harpie descreierată, stai și te gîndești cum naiba pot ieși asemenea orori din pieptuțurile astea blănoase și torcătoare? Ce mecanism înfiorător face ca țipetele astea să semene în același timp cu plînsul unui bebeluș diavolesc, cu o mezzosoprană înfuriată pînă peste poate și cu un iodler cîntat de însuși Hades, chinuit de negre talente acolo jos, la el? Un bețiv singuratic se alătură zgomotelor nopții. Bălmăjește ceva, cîntă apoi cîteva măsuri, iar bălmăjește. Torpoarea alcoolului îl face melancolic și-i place să-și audă glasul în creierii nopții. „Taci dracului din gură, fire-ai al dracului de distrus!“, izbucnește de la un geam vocea altui insomniac mai nervos ca tine. 

Căci sînteți într-o sectă, voi ăștia care v-ați pierdut definitiv somnul. Vouă vă ard ochii în crucea nopții atunci cînd toată lumea e în REM. Pe voi vă încearcă toate gîndurile pămîntului cînd vă întoarceți fără de speranță de pe o parte pe alta și chemați cu ardoare ca măcar o fărîmă de somn să vă învăluie cald și molatic capetele dureroase și grele. 

Voi sînteți paznicii celorlalți, cucuvelele orașului, momîi bîntuitoare. La două jumate noaptea, un documentar pe Discovery despre niște flamingo roz cu glasuri oribile. Pe National Geographic, niște papagali tricolori mănîncă pămînt cu sare și minerale, smuls de pe o coastă abruptă. Pe Facebook e la fel de multă plictiseală; doar un fezandat pe vreo terasă oarecare mai pune niște poze tremurate cu un pahar de ceva și cu scrumiera arhiplină, și scrie aglutinat un status neclar de care o să-i fie rușine a doua zi. Ridici greu supertomul autorului pe care îl citești deja de cîteva zile bune, în încercarea de a face ceva util cu noaptea pe cale de a fi irosită, dar coșmarurile bunului scriitor te deprimă mai tare. 

Voi sînteți secta de zombi ai ora­șu­lui. În nopțile fierbinți de vară, voi sînteți niște Illuminati care se pregătesc să dea piept cu chimia distrusă a ritmului circadian. Forma ceto, forma enol, ciclobarbital, amobarbital, fenobarbital. Paharul cu lapte cald e pentru pisoi, voi, Illuminati cu ochii în triunghi de ceară topită sînteți deja pe marginea prăpastiei. Orașul negru cască o burtă flămîndă. În ea luciți voi, ca licuricii. 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Luis Suarez FOTO EPA EFE jpg
Scandal uriaș după Ghana-Uruguay. Ce au făcut colegii lui Suarez în timp ce acesta plângea în hohote
E scandal imens după meciul Ghana - Uruguay de la Cupa Mondială 2022. Selecţionerul Uruguayului a sugerat că arbitrul german Daniel Siebert este de vină pentru eliminarea echipei sale de la CM 2022, informează DPA.
Congres AUR - George Simion - 27 mar 2022 / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
AUR cere ca România să nu mai ajute R. Moldova
Alianța pentru Unirea Românilor a adoptat în cadrul Congresului organizat la Alba Iulia o rezoluție prin care cere unificarea României și R. Moldova. Șeful formațiunii a susținut însă că România ar trebui să oprească ajutorul îndreptat către vecini.
Procesul comunist din Gara Teiuş: cum au fost judecaţi ceferiştii vinovaţi de catastrofa feroviară din 1968 jpeg
Cum erau urmăriți ceferiștii de către Securitate. Zeci de informatori erau folosiți de către „organe”
Securitatea comunistă avea în obiectiv și angajații de la CFR, domeniu de activitate care s-a dezvoltat mult după anul 1970. În Alba, dosarul de obiectiv „transporturi feroviare” a fost deschis în luna august 1972.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.