Articolul „Nadia și Securitatea” de Andrei Manolescu (Dilema veche, nr. 891, 6-12 mai 2021)

Alexandru SZAKÁCS
Publicat în Dilema Veche nr. 895 din 3 - 9 iunie 2021
Articolul „Nadia și Securitatea” de Andrei Manolescu (Dilema veche, nr  891, 6 12 mai 2021) jpeg

La Institutul Geologic al României, unde lucram începînd cu 1983, era un obicei, pe cît de insolit, pe atît de apreciat de salariații instituției (de la savanți de renume internațional pînă la femeile de serviciu): din cînd în cînd, o dată sau de două ori pe an, era invitată cîte o personalitate cunoscută și populară a țării, o vedetă a lumii științifice, artistice sau sportive, pentru a se întîlni cu noi. A fost invitată și Nadia Comăneci, să fi fost în 1985 sau 1986, nu-mi aduc aminte exact. La ora stabilită, vă puteți închipui, sala mare de ședințe a institutului, unde se țineau și ședințele de comunicări științifice, dar și ședințele de partid, de obicei plină doar pe jumătate sau nici atît, de data asta era arhiplină, cu lume stînd în picioare, chiar și în ușă, venită nu numai din birourile instituției, dar și de la Întreprinderea de Prospecțiuni, din partea cealaltă a platformei geologilor de pe strada Caransebeș nr. 1, de lîngă Piața Chibrit. Deci lume multă, fremătîndă, așteptînd-o pe Nadia. Cu întîrzierea de rigoare, dar în cadrul „sfertului academic”, apare Nadia... dar nu singură. Era însoțită de un bărbat de vreo 45-50 de ani, spilcuit. Am aflat curînd că era Horia Alexandrescu, pe vremea aceea titularul rubricii de sport a Scînteii tineretului care, după cum a reieșit chiar din cuvintele sale, a fost părtașul marilor succese sportive ale  Nadiei (de fapt, însoțind-o la marile competiții în calitate oficială de ziarist și, mai mult ca sigur, și în calitate neoficială de... supraveghetor securist).

Întrevederea cu Nadia a început cu o introducere din partea tov. Alexandrescu, care ne-a prezentat-o pe Nadia și performanțele sale timp de vreo jumătate de oră, ceea ce nouă, auditoriului, ni se părea firesc. Noi însă voiam s-o vedem și s-o auzim pe Nadia. De văzut am văzut-o timp de aproape o oră, dar de auzit nu prea am auzit-o. După prezentarea tov. Horia au început să curgă întrebări din partea celor prezenți în sală, adresate direct Nadiei, conform cutumei întîlnirilor anterioare cu alți invitați. Spre surprinderea noastră, însă, intervenea însoțitorul Nadiei, răspunzînd în locul ei la întrebări, iar la sfîrșitul răspunsului, logoreic întotdeauna, se întorcea către invitată: „Nu-i așa, Nadia?“. La care ea, supusă, evident jenată, răspundea cam așa: „Da, sigur că da”, „Așa e”. Practic, nu a lăsat-o să vorbească liber și să spună ce avea ea de spus ca răspuns la întrebările puse, unele, desigur, mai „ieșite de pe linie” sau delicate din punctul de vedere al Securității (de exemplu, una privind componența delegației care o însoțea la competiții). Am plecat de la acea întîlnire mult așteptată cu Nadia cu bucuria de a o vedea atît de aproape, dar cu un gust amar din cauza ambianței securistice în care s-a desfășurat evenimentul.

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.