Dumnezeul familiilor mici

Publicat în Dilema Veche nr. 891 din 6 -12 mai 2021
Invizibilii jpeg

Mă întrebam într-o doară dacă Ugur Şahin (doctorul german de origine turcă, unul dintre inventatorii vaccinului anti-COVID-19 de la BioNTech, în colaborare cu cei de la Pfizer), un savant modest în viața lui de zi cu zi, mă întrebam, zic, dacă și el o fi apelat vreodată la gîndirea magică. Îl văd cumva, în imaginarul meu deliberat infantil, cinematografic, înconjurat de zeci de eprubete fumegînde, de retorte care picură misterioase substanțe verzulii, de vase Petri în care cresc colonii bizare de celule sub forma unor ciorchini de struguri, în fîșîitul și bipăitul aparatelor din jur; savantul tipic. S-o fi dus vreodată omul ăsta acasă, în așteptarea rezultatului vreunui experiment, și s-o fi rugat: Doamne-Dumnezeule, fă ca proteina mea Spike să fie compatibilă cu organismul uman și să biruie proteina Spike a dușmanului cancer? Doamne-Dumnezeule, fă ca celulele lăsate acolo la dospit să folosească cum se cuvine ARN mesagerul, să sintetizeze proteine și să-l aștepte cu sabia scoasă pe perfidul virus? Foarte posibil. Ce se știe e că omul, după ce s-a convins că noul său vaccin e un succes, s-a dus acasă cu soția lui – tot medic – și a sărbătorit cu un ceai negru turcesc.

Cred că fără un strop de gîndire magică nu putem trăi. Spuneți-i cum vreți – religie, credință, superstiție, poliță de asigurare, terapie, vindecare, evadare. Căci cum ar fi, creaturi fragile fiind noi, să fim puși să mergem pe frînghia subțire de deasupra prăpastiei fără măcar o prăjină de echilibru, un cablu legat de mijloc, o plasă salvatoare întinsă dedesubt?

Am crescut pînă aproape de pre-adolescență cu bunici musulmane practicante. Cît era credință și cît era mod de viață, o șaria mică, de famile, n-aveam cum abstractiza atunci. Așa era și așa trebuia să fie. În împărțirea exactă a celor 24 de ore între cele cinci rugăciuni care feliau, zi după zi, un mod de viață al acestor femei, bunicile mele. Dobrogea, vacanța, familia mai mare, geamia, Coranul, supa de oaie cu iaurt a unei bunici sau mîncarea specială de cartofi a celeilalte, astea ne făceau unici, cum unice erau și restul familiilor de creștini ortodocși, evrei sau germani protestanți din jur.

Odată vacanțele terminate, ieșirea din miezul musulman al familiei mari era la fel de naturală. Părinții nepracticanți țineau sărbătorile mari ale islamului pentru că ăștia eram, asta era fibra noastră dincolo de orice fel de credință. O moștenire de clan cu care te naști, nu un crez. Cînd erai mic știai că ei erau ei, noi eram noi, aveam niște Dumnezei ciudat de asemănători și totuși diferiți și ni se inculcase o neîncredere fizică față de carnea de porc.

Mai departe, ești lăsat să devii omul care ești, ți se pun cărți în mîini și înțelegi ce vrei și cît poți din ele și din viață. Poate mîinile nevăzute ale mamei te mai îndrumă discret într-o direcție sau alta, sau poate că ironia mușcătoare a tatălui te face să te simți prost cînd, din teribilisme adolescentine, îți atîrni o ditamai cruce de sidef de ureche: E cam de prost gust să te folosești așa de simboluri, și-apoi, face bunică-ta un atac de panică atunci cînd te vede.

Iar pe măsură ce îmbătrînești, cari după tine tot bagajul ăsta care s-a îngreunat cu anii. Ești un ateu care se roagă la Dumnezeul familiei tale mici atunci cînd dai de greu. Ești un necredincios care speră că ceva, o abstracțiune comodă, îl va proteja mereu. Ești un spirit liber care bate pe furiș în lemn de Doamne-ferește. Ești un rațional care ține morțiș, într-o anume zi, să calce fix în mijlocul dalelor pătrate de gresie dintre Unirii 1 și Unirii 2, ca să-i meargă bine. Ești un lucid pe care nimic nu-l poate abate de la convingerea că în lume există un echilibru, iar ăsta e motiv de speranță, dar și de teamă profundă. Ești un răzvrătit care mai are nevoie din cînd în cînd de o pauză. Ești un om puternic marcat de casa în care ai crescut. Mirosul ei îl ai săpat în creier, gustul mîncărurilor de acolo e irepetabil, mica voastră religie domestică îți va fi întotdeauna reper. Mă tem că n-ai scăpat. Ești un credincios.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

pod blaj jpg
Podul futurist inaugurat la Blaj de Ziua Națională a României. Investiția a fost de 3 milioane de euro
Un pod spectaculos din punct de vedere arhitectural a fost finalizat și inaugurat la Blaj de Ziua Națională a României. Investiția a fost de 3 milioane de euro.
Dorin Chiotea FOTO Facebook
Scandal în TVR pe tema Mondialului! Dorin Chioțea îl face praf pe Dan Turturică, șeful instituției
Revoltă în TVR. Șeful televiziunii publice, luat la țintă de un jurnalist.
Imagini satelitare din 15 noiembrie arată dinți de dragon și tranșee în Stepne FOTO via Insider
Imagini prin satelit arată tactica riscantă prin care trupele ruse speră să oprească avansul ucrainean spre Crimeea
Armata rusă își asumă un risc destul de mare prin modul în care și-a construit pozițiile defensive și fortificațiile pentru a împiedica avansul trupelor ucrainene spre Crimeea ocupată, scrie Business Insider.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.