Dumnezeul familiilor mici

Publicat în Dilema Veche nr. 891 din 6 -12 mai 2021
Invizibilii jpeg

Mă întrebam într-o doară dacă Ugur Şahin (doctorul german de origine turcă, unul dintre inventatorii vaccinului anti-COVID-19 de la BioNTech, în colaborare cu cei de la Pfizer), un savant modest în viața lui de zi cu zi, mă întrebam, zic, dacă și el o fi apelat vreodată la gîndirea magică. Îl văd cumva, în imaginarul meu deliberat infantil, cinematografic, înconjurat de zeci de eprubete fumegînde, de retorte care picură misterioase substanțe verzulii, de vase Petri în care cresc colonii bizare de celule sub forma unor ciorchini de struguri, în fîșîitul și bipăitul aparatelor din jur; savantul tipic. S-o fi dus vreodată omul ăsta acasă, în așteptarea rezultatului vreunui experiment, și s-o fi rugat: Doamne-Dumnezeule, fă ca proteina mea Spike să fie compatibilă cu organismul uman și să biruie proteina Spike a dușmanului cancer? Doamne-Dumnezeule, fă ca celulele lăsate acolo la dospit să folosească cum se cuvine ARN mesagerul, să sintetizeze proteine și să-l aștepte cu sabia scoasă pe perfidul virus? Foarte posibil. Ce se știe e că omul, după ce s-a convins că noul său vaccin e un succes, s-a dus acasă cu soția lui – tot medic – și a sărbătorit cu un ceai negru turcesc.

Cred că fără un strop de gîndire magică nu putem trăi. Spuneți-i cum vreți – religie, credință, superstiție, poliță de asigurare, terapie, vindecare, evadare. Căci cum ar fi, creaturi fragile fiind noi, să fim puși să mergem pe frînghia subțire de deasupra prăpastiei fără măcar o prăjină de echilibru, un cablu legat de mijloc, o plasă salvatoare întinsă dedesubt?

Am crescut pînă aproape de pre-adolescență cu bunici musulmane practicante. Cît era credință și cît era mod de viață, o șaria mică, de famile, n-aveam cum abstractiza atunci. Așa era și așa trebuia să fie. În împărțirea exactă a celor 24 de ore între cele cinci rugăciuni care feliau, zi după zi, un mod de viață al acestor femei, bunicile mele. Dobrogea, vacanța, familia mai mare, geamia, Coranul, supa de oaie cu iaurt a unei bunici sau mîncarea specială de cartofi a celeilalte, astea ne făceau unici, cum unice erau și restul familiilor de creștini ortodocși, evrei sau germani protestanți din jur.

Odată vacanțele terminate, ieșirea din miezul musulman al familiei mari era la fel de naturală. Părinții nepracticanți țineau sărbătorile mari ale islamului pentru că ăștia eram, asta era fibra noastră dincolo de orice fel de credință. O moștenire de clan cu care te naști, nu un crez. Cînd erai mic știai că ei erau ei, noi eram noi, aveam niște Dumnezei ciudat de asemănători și totuși diferiți și ni se inculcase o neîncredere fizică față de carnea de porc.

Mai departe, ești lăsat să devii omul care ești, ți se pun cărți în mîini și înțelegi ce vrei și cît poți din ele și din viață. Poate mîinile nevăzute ale mamei te mai îndrumă discret într-o direcție sau alta, sau poate că ironia mușcătoare a tatălui te face să te simți prost cînd, din teribilisme adolescentine, îți atîrni o ditamai cruce de sidef de ureche: E cam de prost gust să te folosești așa de simboluri, și-apoi, face bunică-ta un atac de panică atunci cînd te vede.

Iar pe măsură ce îmbătrînești, cari după tine tot bagajul ăsta care s-a îngreunat cu anii. Ești un ateu care se roagă la Dumnezeul familiei tale mici atunci cînd dai de greu. Ești un necredincios care speră că ceva, o abstracțiune comodă, îl va proteja mereu. Ești un spirit liber care bate pe furiș în lemn de Doamne-ferește. Ești un rațional care ține morțiș, într-o anume zi, să calce fix în mijlocul dalelor pătrate de gresie dintre Unirii 1 și Unirii 2, ca să-i meargă bine. Ești un lucid pe care nimic nu-l poate abate de la convingerea că în lume există un echilibru, iar ăsta e motiv de speranță, dar și de teamă profundă. Ești un răzvrătit care mai are nevoie din cînd în cînd de o pauză. Ești un om puternic marcat de casa în care ai crescut. Mirosul ei îl ai săpat în creier, gustul mîncărurilor de acolo e irepetabil, mica voastră religie domestică îți va fi întotdeauna reper. Mă tem că n-ai scăpat. Ești un credincios.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.