Dorinţe din alte vremuri

Publicat în Dilema Veche nr. 581 din 2-8 aprilie 2015
Dialoguri întrerupte jpeg

Sigur, toţi ştim la ce ne referim atunci cînd proclamăm deviza vieţii noastre de părinţi ca fiind „Vreau să îi ofer copilului meu tot ceea ce eu nu am avut“: o casă confortabilă, o şcoală performantă, vacanţe care stîrnesc curiozităţi şi potolesc dorul de aventură, haine decente şi mîncare sănătoasă din belşug. Acum, privind la copilăria noastră, ştim cît de mult ne-au lipsit toate acestea şi cît de mult ar fi contat, poate, pentru viitorul nostru, să le avem. 

Dar dacă ar fi să analizez ce mi-a lipsit cu adevărat în copilărie, să scotocesc în mintea şi în sufletul celei care eram acum aproape patruzeci de ani, nu sînt prea sigură că visam la o casă mai confortabilă decît cea pe care o aveam, că ştiam că există şcoli mai bune decît cele la care învăţam, că visam să plec la mai mult de 200 de kilometri departe de casă sau că aveam certitudinea că există un loc pe planetă unde copiii ştiau de mici cum se mănîncă un ananas. Altele îmi lipseau atunci. 

Mi-aduc aminte cît de mult mi-a lipsit unul dintre volumele seriei „Pardaillan“ de Michel Zévaco, tocmai acela în care se înfiripa povestea dintre cavalerul neînfricat şi teribila Fausta. Şi cît de uimită am fost, ani mulţi după sfîrşitul copilăriei, cînd am aflat că povestea lor continua mult, cu încă vreo trei-patru volume, după ceea ce eu credeam a fi ultima pagină a aventurilor lor. 

Mi-aduc aminte cît am căutat

odată ce am aflat că povestea celor trei muschetari nu se sfîrşise

de luptă în slujba palatului. Prieteni, librari, bibliotecari, colegi de şcoală, rude, toţi ridicau din umeri – cartea intrase parcă în pămînt –, unii îmi spuneau să aştept cuminte reeditarea cărţii, iar alţii se ofereau generoşi să îmi povestească sfîrşitul. 

Mi-aduc aminte cît aş fi vrut să văd filmele pe care tata le văzuse în adolescenţa lui şi pe care mi le povestea pînă în cele mai mici detalii sau să îi ascult pe cîntăreţii interbelici pe care îi imita la petrecerile din familie. 

Îmi lipseau, în copilăria mea, zilele în care cofetăria din colţ avea expuse în galantar, pentru scurt timp, amandine şi savarine, zilele cînd aveam timp de joacă, fără lecţii şi fără drumuri la alimentară sau la aprozar pentru mesele de duminică, zilele în care aveam voie să ascult la pick-up, cu sunetul dat la maximum, discurile cu Toma Caragiu sau cu piese de teatru.

Îmi mai lipseau, în timpul săptămînii, duminicile cînd „se dădeau“ la televizor desene animate sau filme cu Stan şi Bran sau, în după-amiezele de după şcoală, un portret al lui Camus, cînd citeam Străinul sau Ciuma. Habar nu aveam, şi aş fi vrut să ştiu, cum arăta Ionel Teodoreanu la vremea cînd aveam ca lectură obligatorie La Medeleni sau cît de multe alte cîntece ştia, de fapt, Joe Dassin, în afara celui difuzat cu obstinaţie, iar şi iar, la televizor sau la radio. 

Ceea ce vreau să spun cu această înşiruire nostalgică sînt două lucruri: 1) ceea ce ne lipsea, nouă şi părinţilor noştri, nu erau „inaccesibilul“, „imposibilul“, ci lucrurile la îndemînă, simplu de „atins“ pentru oricare alt copil de pe planetă; şi 2) dorinţele şi bucuriile copiilor sînt cu mult mai rezonabile decît cele pe care părinţii îşi imaginează că le au. Înainte de a le pune în desagă propriile noastre visuri despre viitorul lor, mă gîndesc că n-ar fi rău să începem prin a şti ce îşi doresc în prezent.  

Maria Iordănescu este psiholog. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.