Dispute verbale

Publicat în Dilema Veche nr. 884 din 18 - 24 martie 2021
Invizibilii jpeg

Sînt un fel de George (cel din Seinfeld) al disputelor verbale. Mă descurc teribil de prost în asemenea situații, iar replica aia deșteaptă îmi vine abia după ce părăsesc locul disputei. Lʼesprit de lʼescalier îi spune acestei afecțiuni debilitante care te face să visezi cu ochii deschiși la o replică genială venită întotdeauna prea-prea tîrziu. De obicei, după ce ai închis ușa și ești deja pe scări. Te perpelești și te canonești că nu l-ai zdrobit pe adversar cu întorsătura aia de frază care îți pică numai cînd tot freamătul gîlcevii se va fi stins. În scris, mai ai timp să învîrți frazele și să cauți cu atenție buba sensibilă a adversarului în care să lovești, pe viu, însă puțini sînt cei cu adevărat agățați de verb.

Probabil că fac parte din categoria aia a tocilarilor (cuvîntul englezesc nerd îmi pare că îi descrie mai bine) care se blochează în fața unei adevărate rafale de cuvinte ca găina în plasa de rafie. Dacă cineva țipă la mine, simt nevoia urgentă să mă așez, în fața unor izbucniri verbale violente îmi vine să mă întorc și să închid ușa. Oi fi și eu vreun fulg de nea întîrziat, ca generațiile astea noi care se șifonează din orice. Sau poate că imposibilitatea asta de a mă contra cu cineva oi fi moștenit-o de la maică-mea. Care rămîne celebră în familie după una dintre cele mai savuroase replici inventate vreodată. Era, de o vreme, deranjată la telefon de o persoană care nu putea să priceapă că numărul e greșit, că acolo nu există familia pe care o căuta și cu care avea, cert, ceva probleme de rezolvat. Și sună persoana respectivă o zi, două, trei, o săptămînă, cu o agresivitate crescută, pînă cînd mamei i se termină rezervele de răbdare și diplomație și o amenință așa la telefon: „Domnule, dacă nu încetezi, să știi că s-ar putea să te înjur!”. Teribilă perspectivă, monșer. Ce să zic, d-aia oi trăi și eu undeva la marginea posibilităților, a probabilităților, a neîntîmplatului cît pe ce să se întîmple, pentru că obișnuiam să le povestesc alor mei vise pe care era cît pe ce să le visez. „Era cît pe ce să visez un păianjen”, le spuneam, în hohotele de rîs ale unor adulți care nu pricepeau clătinarea scurtă pe muchia unei întîmplări încă în proiecție.

De aia, zic, mă feresc de disputele verbale pentru că performez teribil de prost. Știu că n-am sorți de izbîndă, așa că mă feresc. Cu vorbitul în public am reușit să mă împac încetul cu încetul, dar nu stăpînesc încă arta celor cărora le place evident să se audă. Dincolo de toate, însă, nu-mi refuz niciodată un loc de spectator. Sînt chibițul care se poate amuza pînă la lacrimi sau se poate emoționa la fel, important e să fiu dincolo de cercul de lumină al scenei. Povesteam că am asistat la scene diverse la coada de vaccinare cu ai mei, și că acolo gradele de nemulțumire ale lumii erau dintre cele mai diverse. Îmi amintesc un domn care nu se găsea neam strigat de pe listele alea cică alfabetice făcute oricum într-o logică ce ne depășea pe toți. Și se pornește omul să strige jumate indignat, jumate în glumă (pentru că era din categoria celor care îți vor spune un banc, vrei, nu vrei): „Da’ ce faceți, domnule, l-ați strigat pe Popescu, pe Georgescu, pe Ștefan cel Mare, pe Miron Costin, numa’ io nu-s pe listă” – s-a indignat personajul. „Da’ cum vă numiți, domnule?”, îl întreabă o cucoană de la coadă. „Ureche, doamnă, Ureche”, zice ăsta, și se pare că nu glumea. Omul era ca peștele în apă în mulțimea respectivă, mai mult, pentru cineva în căutare permanentă de spectatori, își găsise scena perfectă. Îl vedeai cum caută din ochi un cîrlig de care să se agațe, o flăcăruie din care să facă apoi un rug strălucitor, o scînteie care să-i aprindă praful de pușcă și să explodeze într-un milion de steluțe colorate, într-un milion de cuvinte. L-am invidiat pe domnul Ureche și pe toți cei ca el. Uite unul căruia nu-i vine replica pe scări, dimpotrivă, are un răspuns înainte să deschizi tu gura.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.