Din una într-alta

Publicat în Dilema Veche nr. 805 din 25-31 iulie 2019
Oameni pe stradă jpeg

Se întîmplă uneori să vrei doar să schimbi locul televizorului, ca să te trezești în final că zugrăvești toată casa și-ți cumperi o canapea nouă. Intenția firavă de a mișca puțin lucrurile înțepenite de prea mult timp în locul lor rostogolește după sine un șir de evenimente care încep să scape de sub control. Un mare bulgăre de zăpadă domestic care crește și crește pînă adună în el toate reperele tale casnice, de te trezești alunecînd cu viteză la vale într-un amalgam de găleți cu vopsea, folii de plastic, trafaleți și bidinele.

Pe Costel îl știam de ceva vreme. Costeluș e aur curat. E din specia aia rară a meșterilor care vin să te ajute chiar dacă ai de reparat cu ipsos niște găuri lăsate de cuiele de la tablouri. Să zicem că ești născut cu două mîini stîngi și nu ești în stare să faci cum se cuvine nici măcar cea mai simplă operațiune – habar n am, să repari un robinet care curge sau să vopsești un perete plan. Să nu mai zic de unul pe care trebuie mai întîi să-l rîcîi, ca apoi să pui substanța aia cenușie peste, să aștepți să se usuce și apoi să-l nivelezi cu glaspapir. Mă rog, din observațiile mele, cred că așa se procedează.

Lumea asta a meșterilor se îndreaptă spre lucrări de amploare. N-o să-ți mai vină nimeni doar ca să repare un colț de perete. Ori zugrăvim toată casa, ori nimic. N-o să mai vină nimeni să pună termopan doar pe un geamlîc, un gemușor, un gemuleț. Ori schimbăm toată tîmplăria, ori nimic. Pentru că „nu se merită“. Omul calculează cît face drumul pînă la tine acasă, cît timp îi ia să cumpere materialele (atunci cînd nu vine cu resturi de la altă lucrare), cît timp pierde cu mica ta reparație/înlocuire, și îi dă cu minus. „Nu se merită.“ Așa că, dacă ai nevoie de puțin ajutor pe ici, pe colo, ești damnat. Nu vine nimeni. Dacă în știință sau medicină, să zicem, lumea se superspecializează în felii minuscule – comportamentul deviant al enzimelor oxio-reducătoare în mitocondriile deformate –, în meștereala casnică e invers: ori totul, ori nimic. Nu un perete, ci toată casa, nu un robinet care curge, ci toată țevăraia din clădire.

Am avut nevoie de un instalator care să rezolve o problemă destul de banală, dar urgentă – pe noi ne depășea, așa cum ne depășesc multe – și n-am găsit pe nimeni care să-și rupă din timp ca să vină s-o rezolve. A venit vecinul de peste drum, domnu’ Mihai, instalator odinioară, dar care are acu’ două sute de ani. Nu știu ce mai vedea bietul dom’ Mihai prin ochelarii ăia cu fund de borcan, dar mi-a fost teamă că se rupe de șale cînd s-a aplecat, bietul, îmi venea să-l țin în brațe pe scări, a fost cu palpitații. Îngrijorările mele au fost fără temei, dom’ Mihai a boscorodit și a făcut treaba, ba chiar s-a bucurat că e băgat în seamă. De la el am învățat că tot cîlții-s de bază, prostiile astea noi nu-s bune de nimic.

D-aia Costeluș e aur curat. Că vine, drăguțul de el, și nu strîmbă din nas pentru un amărît de colț de tavan. Așa cum a făcut-o chiar zilele trecute. Prin casa asta veche în care stau trec niște țevi pluviale interbelice care au cedat. Așa că pe tavanul băii s-a lățit o pată gălbuie în care am putut să văd: un dragon care mînca un cîine cu coada tăiată, un profil de clovn care rîde în hohote și un car roman tras de doi iepuri.

Dar a venit Costel. Costel e mijlociu de înălțime și ușor burtos. Păi, cînd stă el cu mîinile în șold și evaluează problema, toată lumea îngenunchează în fața lui. „E pluviala din acoperiș“, zic eu cu o voce umilă. Costel se uită cu un ochi închis în tavan. „Știți, pluviala asta trece prin pod și era legată de țeava asta“, bîzîi eu ca un țînțar pe lîngă urechea titanului.

„Da, se poate să fie «FLUVIALA»“, zice Costel cu majuscule și mă țintuiește cu ochii. Fluvială, amărîto. E logic, fluviu, apă, pată – mă gîndesc, și iar rîd ca proasta. Nu l-aș contrazice pe Costel nici sub tortură. Lui Costel i-aș face statuie, mă port cu el cum m-aș purta cu un vas neprețuit din dinastia Ming.

„Și credeți că putem rezolva cu pfffluviala asta?“, întreb cu ochii înotînd în speranță. „Mergem în pod!“, a decretat Costel, iar lumea mea s-a reașezat în bună rînduială. După aia am zugrăvit juma’ de casă. 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Nicolae Balcescu jpg
Satira de excepție a lui Nicolae Bălcescu despre corupția din România. „Neam de curci” VIDEO
De Ziua Națională a României, Antena 1 a difuzat emisiunea „România, Râzi cu RoaST!”, în cadrul căreia un actor cunoscut l-a interpretat pe marele istoric Nicolae Bălcescu.
Luis Suarez FOTO EPA EFE jpg
Scandal uriaș după Ghana-Uruguay. Ce au făcut colegii lui Suarez în timp ce acesta plângea în hohote
E scandal imens după meciul Ghana - Uruguay de la Cupa Mondială 2022. Selecţionerul Uruguayului a sugerat că arbitrul german Daniel Siebert este de vină pentru eliminarea echipei sale de la CM 2022, informează DPA.
Congres AUR - George Simion - 27 mar 2022 / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
AUR cere ca România să nu mai ajute R. Moldova
Alianța pentru Unirea Românilor a adoptat în cadrul Congresului organizat la Alba Iulia o rezoluție prin care cere unificarea României și R. Moldova. Șeful formațiunii a susținut însă că România ar trebui să oprească ajutorul îndreptat către vecini.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.