Vîna zidurilor

Publicat în Dilema Veche nr. 894 din 27 mai - 2 iunie 2021
Vîna zidurilor jpeg

In memoriam

Maria-Ioana Miclescu

(1937-2021)

Pe 17 mai 2021 a ieșit cu discreție din această lume Maria-Ioana Miclescu, născută Flondor, cunoscută apropiaților, dar de acum și istoriei, cu numele de o sonoritate particulară Miona. După un an și jumătate de văduvie s-a așezat lîngă soțul ei, Radu Miclescu, în pîlcul de morminte ale strămoșilor de lîngă paraclisul conacului istoric al familiei Miclescu de la Călinești (Botoșani).

După 84 de ani de pribegie – născută în 1937, la Storojineț, în Bucovina istorică a României Mari, fugind din calea primei ocupații sovietice în 1940, apoi din calea celei de a doua în 1944, apoi din marele lagăr concentraționar al RPR/RSR, pentru a poposi în cele din urmă în conacul Miclescu de la Călinești – ultima ispravă a Mionei a fost să publice amintirile soțului ei, Radu Miclescu, sub titlul Numai zidurile sînt aceleași (Simetria, 2021), referință pe de o parte la schimbările sociale și aproape antropologice din România ultimilor 80 de ani, pe de altă parte la durabilitatea materiei inerte față de fragilitatea și efemerul naturii umane. Volumul acesta, gîndit ca un act de pietate față de camaradul ei de viață timp de 61 de ani, este el însuși un act de discreție și smerenie. Cei care au cunoscut-o pe Miona Miclescu au datoria de a dezvălui măreția acestei discreții.

Restaurarea, reamenajarea, extinderea și mobilarea conacului de la Călinești este o operă artistică și memorială de mare finețe și complexitate. Am scris despre aceasta în evocarea lui Radu Miclescu în paginile Dilemei vechi. Deși a refuzat sistematic să-și recunoască vreun merit în această operă, rolul Mionei a fost determinant în succesul final al operațiunii. Constituția ei psihologică și culturală explică deopotrivă și felul în care a contribuit și de ce nu socotea important să scoată în evidență această contribuție.

Nepoată a marelui om politic bucovinean Iancu Flondor, crescută în mediul cosmopolit al României interbelice, cu un accent mai puternic pe cultura germană, atît de specific Bucovinei habsburgice, dar și într-un ethos foarte pregnant al conștiinței românești, care cobora parcă direct din secolele obscure ale unei romanități pitulate în văile adînci ale Carpaților, Miona Miclescu avea acea calitate rară de a fi bogat și nuanțat cultivată fără a da impresia că este o realizare sau că a depus un efort în această privință. Ajunsă în Germania în anii ’70, s-a integrat natural împreună cu soțul ei în mediul aristocratic german, cunoscut ca fiind unul dintre cele mai exclusiviste grupuri sociale din Europa contemporană. Cu o carieră profesională semnificativă la Institutul german pentru cercetare pedagogică internațională de la Frankfurt, Miona nu numai că a înțeles și a acceptat visul soțului ei, acela de a readuce la viață conacul copilăriei, cu toată aura de magie pe care o investește privirea copilului, ci a făcut-o ca și cum era vorba de a bea într-o după-amiază însorită o ceașcă de ceai. Zece ani de procese și demersuri administrative la București, Botoșani și Iași, apoi alți trei ani de șantier intensiv, urmați de alți zece de lucrări periodice, într-un spațiu complet ruinat și într-un peisaj degradat de 50 de ani de comunism, într-un permanent du-te-vino între Frankfurt, București și Călinești, geamantane de acte și demersuri administrative sînt fundalul de zbucium și efort pe care s-a desfășurat acțiunea de renaștere a conacului de la Călinești. Multă lume a văzut în Miona „o gazdă desăvîrșită”, iar părintele Gabriel Herea, mai sensibil la valențele simbolice ale gesturilor și prezenței umane, i-a adresat apelativul de „păzitor al pragului” – aceste percepții ascund o temeinică cunoaștere a codurilor de comportament din variate medii sociale, culturale și lingvistice, care o făceau pe Miona să fie la fel de naturală și dezinvoltă în compania principilor și conților germani, austrieci, francezi sau italieni, care au vizitat Călineștiul de-a lungul timpului, în grupul tot mai restrîns, dar fălos al boierimii române și est-europene, cît și cu vizitatori naționali și internaționali care descopereau pentru prima dată ce este un conac boieresc locuit, dar și ce a însemnat suferința acestei clase sociale în comunism, prigoana la care au fost supuși în pofida sau chiar din cauza devotamentului lor pentru patrie. În același timp, Miona a îndrăgit profund satul și sătenii Călineștiului, astfel încît a dat confortul și distracțiile cosmopolitului Frankfurt pe traiul mai frust, dar plin de prospețime și dragoste de viață al Călineștiului renăscut.

Arta primirii, descrisă și prescrisă într-o bogată literatură de etichetă și protocol sau, cu un termen latinesc, artă a decorum-ului, din antichitate pînă în prezent, presupune însă o energie psihică și o inteligență emoțională ieșite din comun, care o făceau pe Miona să se arate imperturbabilă și constant magnanimă. Grație acestui talent, primirile periodice sau ocazionale de la Călinești, atît dintr-o societate locală, care-și reconstruiește statutul de elită socială, cît și într-un mediu internațional, aristocratic, științific, intelectual și spiritual, au transformat conacul cu împrejurimile sale pline de istorie într-un fenomen socio-cultural al României la începutul secolului XXI, inspirînd multe alte inițiative de recuperare patrimonială și culturală a zidurilor care trec prin veacuri.

Miona și Radu Miclescu sînt dintre rarele cupluri care ilustrează o sinergie atît de completă încît să apară celor din jur cu adevărat ca o singură ființă. Este una din tainele succesului de la Călinești. Dar Miona era genetic înscrisă în această mișcare care face dintr-un cuplu o prezență socială punînd istoria în mișcare. Iată ce scria bunicul Mionei, Iancu Flondor, unuia dintre fiii săi, Șerban Flondor, despre relația dintre bărbat și femeie: „Iubirea adevărată pentru o femeie este iubirea care trezește în bărbat cele mai bune și frumoase calități și se resimte ca un har dumnezeiesc, culminînd în dorul cel mare de a jertfi toată ființa sa pentru fericirea acestei persoane fără a pretinde cît de puțin de la ea, este dorința nepotolită de a o cîștiga de consoartă nu numai pentru toată viața, ci a rămîne nedespărțiți dincolo de mormînt, simțind subconștient în ea îngerul păzitor care te ridică în sfere sublime și te ferește de praful vieții ordinare. (...) Iar cînd viața, acea continuă luptă, e pe cale să-l doboare pe bărbat, atunci la ea află el alinarea suferințelor și forța de rezistență”*.

Radu Miclescu s-a împlinit întîlnind-o pe Miona. Miona s-a desăvîrșit întîlnindu-l pe Radu. Cei doi și-au însușit lecția lui Iancu Flondor, pentru amîndoi sensul vieții a fost fericirea celuilalt. În mod evident, zidurile nu numai că nu ar rămîne identice de-a lungul timpului, ci ar fi și mute, și oarbe dacă nu ar intra din cînd în cînd în ele o vînă de viață străbătînd prin întunericul istoric, care se abate periodic asupra lor. Dar cînd intră în ziduri un asemenea trup ca acela format din Miona și Radu Miclescu, atunci zidurile capătă ochi, prind glas și luminează dinăuntru în afară.

-----------------

* Iancu Flondor, Bucovina și România Mare. Documente și scrisori, București, 2017, p. 43.

Petre Guran este dr. în istorie bizantină al École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Secretele şi costurile unei case ecologice din paie. Este ca pe vremea bunicilor şi are consum de garsonieră
O familie din Botoşani îşi construieşte propria casă eco, din lut şi baloţi de paie, după modelul locuinţelor ţărăneşti de acum un secol. Avantajele sunt nenumărate, spune bărbatul, inclusiv costurile la utilităţi fiind comparabile cu cele ale unei garsoniere.
image
Momentul de glorie în care România a fost pe locul 2 în lume la Olimpiadă, după SUA. De ce a sfidat Ceauşescu Rusia
La Olimpiada  de vară din 1984, din Los Angeles, România a adus acasă 53 de medalii, situându-se pe locul 2 în lume, după SUA. Participarea la evenimentul sportiv a reprezentat o sfidare la adresa Rusiei, care a făcut presiune asupra lui Ceauşescu pentru a boicota evenimentul. Argumentul care l-a convins pe dictator, pe lângă cei 120.000 de dolari primiţi pentru participare, a avut legătură cu contextul economic din ţară.
image
Câmpurile morţii de sub mall-urile din Ploieşti. Descoperire făcută de arheologi
Extinderea municipiului Ploieşti spre comunele Blejoi sau Aricheştii Rahtivani a scos la iveală un veritabil câmp al morţii, care ascunde deopotrivă comori unice, vechi de mii de ani, dar şi informaţii relevante despre o civilizaţie demult apusă.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.