Vălul ideologizat

Publicat în Dilema Veche nr. 966 din 13 octombrie – 19 octombrie 2022
© YouTube.com
© YouTube.com

Plete lung şerpuitoare, fastuoase, eliberate de hijab. În pieţe şi pe străzi, ele sînt emblema masivelor demonstraţii care, în ciuda represiunii şi a morţilor, nu încetează de săptămîni în oraşele Iranului. O populaţie tînără, doritoare de libertăţi şi civilitate modernă, s-a revoltat împotriva încruntatei gerontocraţii şiit-islamiste. Fiindcă Mahsa Amini nu-şi acoperise „corect” podoaba capului, poliţia religioasă a moravurilor a „admonestat-o” cu o lovitură în cap care i-a pricinuit moartea. Vălul musulman – de un secol, deja, simbol al confruntării între tradiţionalism şi modernizare – are acum culoare de asasinat, pe de o parte, de incendiu, pe de alta. Dispozitiv de supunere a femeii la ceea ce dictaturi fundamentaliste decretează a fi şaria, legea socio-religioasă a islamului, el e respins din revoltă faţă de înrobirea religioasă a societăţii. 

Demonstranţii iranieni cer ca regimul poliţienesc să înceteze, iar religia să fie separată de politic. Cît despre ayatollah-ul Khamenei şi aparatul Puterii, ei au dispreţul faţă de realitate tipic pentru dictaturi. După ei, „agitaţia” ar fi stîrnită ca întotdeauna din afară, de demonizatele SUA şi Israel (de „agenturili străine”, cum le spunea Ceauşescu), pentru a submina ordinea teocraţiei imaginate de ayatollahi. Să sperăm că mişcarea de contestaţie va izbuti, că Iranul se va îndrepta spre o cale democratic liberală.

Pînă acum istoria recentă a ţării – şi vălul care şi-a avut în ea rolul unui marcaj – n-au apucat decît perioade de democraţie căznită, repede subjugată de autoritarismul laic sau religios. În 1936, Reza Şah, modernizatorul agresiv al ţării, a impus eliminarea vălului. L-a înfăţişat drept semn de înapoiere şi scleroză, stîrnind opoziţia nu doar a fundamentaliştilor, ci şi a unor medii pentru care vălul ţinea de o cuviinţă larg împărtăşită, de decenţa feminină sau chiar de statutul social respectabil. Ca şi în alte ţări musulmane mînate subit în iureşul modernizării, „dezvelirea” obligatorie a capului a fost în Iran chestiune ideologică impusă, resimţită de o parte a societăţii drept violenţă. Ca şi în alte ţări musulmane, unde iureşul progresist a eşuat, tradiţionalismul, revenit la putere, a folosit vălul pentru a-şi marca înstăpînirea asupra societăţii. 

Obligatoriu ori interzis, vălul musulman a fost, în istoria recentă, obiect manipulat de regimuri autoritariste. Religioase ori laice, şi unele, şi celelalte i-au deviat simbolismul în material propagandistic, l-au sufocat sub interpretări sociologizante, l-au îmbîcsit cu o demagogie de luptă şi putere. În fond, l-au secularizat. Înfruntările şi dezbaterile privind vălul musulman, ce legătură au astăzi cu simbolismul lui religios, pe care ele pretind că se bazează, căruia îi folosesc prestigiul?

Coranul menţionează de cîteva ori termenul hijab, dîndu-i sensul de „separare”, „perdea”, „văl”, „paravan”, frontieră de ordin spiritual. Hijab derivă de la un verb care înseamnă „a separa”, „a ascunde vederii”, „a acoperi”, „a tăinui” (cf. The Encyclopedia of Islam). În versetul 33, 53, termenul indică reţinerea respectuoasă cu care credincioşii să se adreseze soţiilor profetului („Cînd cereţi ceva uneia, cereţi-i după văl”). Doar în 33, 59, se menţionează accepţiunea de acoperămînt al femeilor cînd ies din locuinţă („Numai aşa vor fi recunoscute şi nu vor fi necăjite”). Versetul 24, 31 face referire la ţinuta cuviincioasă, modestă a femeilor, abundent atestată şi biblic. Sensul puternic al vălului nu priveşte însă, în Coran, regulile de comportament, ci viaţa spirituală a persoanei, raportul omului cu Dumnezeu şi cu transcendenţa Lui. 

În jocul întîlnirii lor, şi Dumnezeu, şi omul sînt „voalaţi”, îşi au centrul adînc ascuns sub numeroase învelişuri. Şi unul, şi celălalt parcurg o dezvăluire care îi apropie. În fond, vălul discerne între un aspect exterior, manifest, „la vedere” şi realitatea interioară, densă, care iradiază – ca interioritate – în afară. Dumnezeu – în misterul lui transcendent – e voalat/dezvăluit de mulţimea atributelor sale, de lumile exuberante ale manifestării lui, de creaţia lui spirituală, subtilă, corporală. Dumnezeu nu vorbeşte omului „altfel decît prin dezvăluire ori de după voal (hijab)...” (42, 51). Voal care e de scrutat, de interpretat pentru a sesiza sensul care palpită înfăşurat acolo. 

Pentru contemplativii musulmani şi nu numai pentru ei, sufletul uman poate fi în schimb voalat (mahjub) faţă de sine însuşi: aderenţa la învelişurile lui periferice, tendinţele centrifuge îl împiedică să-şi străvadă inima profundă şi secretul ei (sirr), lumina divină găzduită acolo. Inimile sînt „zăvorîte” faţă de chemarea Lui. „Un văl se află între noi şi Tine” (41, 5).

Un cuvînt care decurge de la profet spune că „Dumnezeu se ascunde sub şaptezeci (sau şaptezeci de mii) de văluri de lumină şi întuneric”. Sînt văluri grosiere, sensibile şi văluri subtile, translucide, care, toate, solicită, mobilizează cunoaşterea către intimitatea cu divinul. Pornind de la pasaj, Al-Ghazali, marele savant şi mistic de origine persană din secolul al XI-lea, a clasificat, în lucrarea Firida luminilor, „vălurile” umane care opresc, mai jos sau mai sus, elanul de răspuns: de la ego-ul absorbit de el însuşi la conceperea lui Dumnezeu potrivit categoriilor senzoriale, capacităţilor imaginaţiei, speculaţiilor inteligenţei discursive şi chiar pînă la lumina intelectului, ea însăşi văl dincolo de care divinul însuşi iluminează fiinţa (textul e tradus de George Grigore în volumul Luminiţei Munteanu şi al lui George Grigore, Călăuza dervişului. În traducerea lui George Grigore am citat şi pasajele din Coran).

Tema vălurilor în care se înfăşoară Polul divin şi prin care cheamă spre intimitatea cu El e larg prezentă în tradiţiile spirituale. În Parabolele lui Iisus, Andrei Pleşu menţionează un adagiu evreiesc potrivit căruia Dumnezeu vorbeşte de obicei din spatele unei perdele, dar cînd se adresează prietenului dă perdeaua la o parte. Autori hasidici evocă decizia lui Dumnezeu de a se retrage în ascunsul unor straturi suprapuse de lumi spirituale, subtile, grosiere pentru ca, prin intermediul acestor „paravane”, oamenii să poată primi treptat „o fărîmă de înţelegere a divinităţii Lui, de jos spre mai sus” (cf. Moshe Idel, Hasidism între extaz şi magie). „În textele hasidice, numeroasele paravane sînt invitaţii de a intra, treaptă cu treaptă, în contact tot mai strîns cu lumea divină pentru ca în cele din urmă să-L întîlneşti pe Cel fără de sfîrşit”, spune Idel. Noul Testament se încheie cu cartea Apocalipsei, a Dezvăluirii, unde întîlnirea sufletelor cu Dumnezeu e directă, fără ecranul expresiv, dar calibrat pe posibilităţile noastre actuale, al „oglinzii şi ghiciturii”.  

Iată, prea rapid indicată, simbolica verticală a vălului, vibrînd de ierarhia sensurilor, de elanul înţelegerii, de pasiunea proximităţii cu divinul. Ce mai vibrează din această temă atunci cînd fundamentalismul o impune, poliţieneşte, ca uniformă socio-religioasă? Cînd dictatura teocratică pedepseşte cu oprobriul ori cu moartea o cît de mică abatere de la uniformă? Rămîne o carcasă, un văl flasc, subsumat categoriilor veacului, „secularizat”.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

image
Alina Pușcaș, internată în spital cu o afecțiune rară. „ Nu am știut că există așa ceva“ | adevarul.ro
Prezentatoarea emisiunii „Te cunosc de undeva“ are probleme de sănătate și se află în spital de câteva zile.
image
21 de ani de închisoare pentru unul dintre răpitorii câinilor cântăreţei Lady Gaga | adevarul.ro
Unul dintre cei trei indivizi acuzaţi că au împușcat un angajat al cântăreţei americane Lady Gaga pentru a răpi câinii vedetei a fost condamnat luni, la Los Angeles. Pedeapsa primită de individ este de 21 de ani de închisoare, relatează AFP

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.