Un iluminist evreu în Țara Românească

Publicat în Dilema Veche nr. 981 din 26 ianuarie – 1 februarie 2023
Theodor Pallady jpeg

Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante. Începem să o reconstituim serios abia de cîteva decenii, prin studii care descoperă chipurile grotești ale antisemitismului (economic, teologic sau naționalist), dar și perioadele de acalmie constructivă și relativă libertate democratică. Sub impactul cultural al integrării europene, se (re)constituie sub ochii noștri atît arhiva ororilor – pogromuri, legislații antisemite, persecuții politice –, cît și galeria personalităților evreiești definite printr-o eminentă contribuție la ridicarea României moderne. Din acest ultim unghi, fiecare nouă recuperare primește o certă valoare memorială și pedagogică, lucrînd terapeutic la însănătoșirea ethos-ului nostru public, după succesivele dictaturi care i-au alterat integritatea. 

În respectiva logică a restituției și reparației morale trebuie situat volumul Iuliu Barasch. Un iluminist evreu în Țara Românească, apărut sub coordonarea profesorului dr. Irinel Popescu și a eruditului cercetător Lucian Zeev-Herșcovici (Editura RAO, 2022, 536 p.). Protagonistul acestei biografii complexe, care ambiționează să redea atît parcursul profesional al unui medic (ocupat și cu popularizarea științei), cît și lupta pentru emancipare a unui intelectual sefard, cu o formație tipic pozitivistă, merita scos din uitare atît ca figură exemplară pentru comunitatea sa, cît și ca punte vie între români și evrei, în perioada de modernizare cultural-instituțională din Valahia și Moldova veacului al XIX-lea. 

În oarecum scurta sa existență (1815-1863), Iuliu Barasch a studiat medicina și filosofia la Leipzig și Berlin, fixîndu-se apoi la Iași și București, deși ar fi găsit o ambianță mai tolerantă (și mai prosperă) în Belgia sau Țările de Jos. Opțiunea lui a atîrnat greu în cele două principate danubiene, unde generația pașoptistă avea un spațiu de manevră reformatoare mai amplu, căci, acolo, totul se afla la începuturi... Prin propriile acțiuni filantropice și scrieri (poliglote), Iuliu Barasch a participat – pe seama moștenirii lui Spinoza și Humboldt – la cristalizarea unei elite iudaice deschise către științele naturii și a servit simultan idealul universalist al Luminilor, atît de important în dezvoltarea intelectuală a societății românești, adică la ieșirea ei, neo-renascentistă, dintr-un Ev Mediu prelungit artificial. 

Lectura volumului – la redactarea căruia au luat parte (alături de distinșii coordonatori) Jean-Jacques Askenazy, Octavian Buda, Ștefan Petrescu, Lidia Trăușan-Matu, Lya Beniamin, Felicia Waldman și, cu un Epilog, Ioan-Aurel Pop – acoperă poliedric și detaliat un pasionant capitol de istorie spirituală, culturală și științifică europeană, oferindu-i cititorului contemporan panorama confluențelor fertile dintre diferite curente ale iudaismului, evoluția cercetării medicale din țara noastră și dimensiunea militantă a unei emancipări civice de care aveau să profite deopotrivă evreii și românii. 

Iuliu Barasch a practicat medicina atît ca generalist, cît și ca oculist și epidemiolog, a fondat revista Isis sau Natura (publicată în caractere chirilice și anticipînd, în spiritul vremii, colosala carieră a viitoarei reviste Nature, cu pleiada ei de periodice specializate) și a fondat primul spital pediatric din Țara Românească. Cu titlu aparent anecdotic, merită să amintim și faptul că în casele construite de el avea să funcționeze teatrul Barascheum, strămoș al actualului Teatru Evreiesc de Stat. În doctorul Iuliu Barasch se încarnează exemplar dialectica geniului iudaic, bazată pe alternanța între fidelitatea literală (uneori bigotă) față de tradiție și energia vizionară, cu impact „ecumenic”. Ar fi deci nu doar ingrat, ci și indecent să nu recunoaștem în sfîrșit rolul său personal – și, prin el, pe acela al comunității evreiești de la noi – în cristalizarea statului modern, funcțional și civilizat pe care – neuitînd paranteza hidoasă a totalitarismelor de dreapta și de stînga – ne străduim pînă azi să-l transformăm într-o patrie demnă de efortul fiecărei noi generații și de stima celorlalte state membre ale Uniunii Europene. Dincolo de inerția blamabilă a prejudecăților obtuze, a stereotipurilor ostile și a polemicilor interreligioase inculte, cartea recomandată aici ne predă o lecție perenă de umanism cu deloc paradoxale rădăcini iudeo-creștine.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.