Tonul simplităţii

Publicat în Dilema Veche nr. 846 din 25 iunie - 1 iulie 2020
Tonul simplităţii jpeg

L-am ascultat adesea pe Părintele Scrima în expuneri pentru articolele pe care i le-am solicitat, în dialoguri, în seminarii. Călugăr, intelectual, profesor, călător prin diferite spaţii religioase şi academice (Bucureşti, Paris, Liban, Constantinopol, Roma, Houston), el dovedea aceeaşi inteligenţă spirituală, aceeaşi libertate în toate aceste postúri. Şi aceeaşi vivacitate în a îmbina strălucirea reflecţiei creştine, referinţele la alte culturi spirituale şi date ale culturii laice (umaniste şi exacte), alese cu o eleganţă nu lipsită, pe alocuri, de preţiozitate.

A-l asculta pe André Scrima era o aventură. Însemna a fi dislocat din cursivitatea prea explicită a gîndului, a fi fermecat de subtilităţi luminoase, a dibui printre sugestiile, nivelurile, evantaiele de semnificaţii pe care le desfăşura. Ondulaţiile discursului, aluziile, asocierile surprinzătoare, salturile cereau o atenţie înteţită, care la un moment dat risca să sară în aer. Erai totodată captivat şi ameţit, uimit de subţirimea sensurilor şi perplex în faţa volutelor care le învăluiau.

Ei bine, avem acum posibilitatea să cunoaştem alt ton al Părintelui Scrima: tonul simplităţii. Un ton nu mai puţin viu, nu mai puţin pătrunzător spiritualmente. Dar un altfel de ton. Alexandru Tofan (Facultatea de Filozofie din Iaşi) e un cercetător insistent al gîndirii lui André Scrima. A publicat deja la Humanitas, în 2019, volumul Omul lăuntric. André Scrima şi fizionomia experienţei spirituale. Urmează să publice, tot la Humanitas, o biografie a Părintelui Scrima. Într-o recentă călătorie de cercetare în Liban, el a primit de la mînăstirea ortodoxă Saint-Georges, căreia Părintele Scrima i-a fost îndrumător, o culegere de predici pe care acesta le-a ţinut acolo între 1972 şi 1988. Culegerea a intrat în Arhiva André Scrima de la New Europe College – Institut de Studii Avansate din Bucureşti.

Dau aici un exemplu de cum sună, la André Scrima, tonul simplităţii. E un fragment din predica dedicată pasajului Matei 6,1-18, unde Christos situează milostenia, postul şi ruga în regimul interiorităţii. În colecţia amintită, predica are drept titlu A coborî în taina lui Dumnezeu:

„Domnul ne deschide aici calea mereu uitată a tainei, a lui Dumnezeu tainic şi a omului tainic. Cuvintele lui sînt ca o fulgerare în faţa ochilor noştri cînd El ne vorbeşte despre trei acte: milostenia, postul, ruga, prin care intrăm în relaţie cu omul. Milostenia: ne asumăm pe noi înşine [ca umanitate]; postul: ne asumăm în totalitatea fiinţei noastre, trup şi suflet; în sfîrşit, astfel prezenţi faţă de noi înşine, ne întoarcem spre Dumnezeu şi îi înfăţişăm ruga noastră. Chiar de îşi schimbă numele ori forma, chiar dacă le uităm pînă şi sensul, aceste acte ne sînt date împreună cu viaţa. Oriunde omul îşi duce aventura şi chiar uitarea de Dumnezeu, cele trei dimensiuni vor fi într-un fel sau altul prezente…

Iar Domnul ne face deodată să înţelegem că tot ce facem în acest domeniu nu are valoare, nu are preţ decît dacă ţine, într-un fel sau altul, de ceea ce e mai profund, mai tainic decît noi, decît dacă acest gen de acte ne scapă şi se întorc în acea cămară tainică a vieţii, a persoanei noastre unde stă taina a tot ceea ce întîmplă.

Ce semnificaţie are această taină? Desigur, taina regelui e de nenumit; dacă ar putea fi spusă nu ar mai fi taină. Dar o taină poate fi primită, poate fi aflată, poate fi sugerată. Domnul însuşi ne-o deschide, iar nouă ne rămîne să intrăm. Ce vom găsi acolo? Vom regăsi propriul adevăr, propria căutare. Putem străbate lumea, bate la toate porţile, întîlni o mulţime de oameni, le putem vorbi, putem aştepta ceva de la ei sau să-i învăţăm eventual ceva noi înşine, iar apoi, cînd ajungem în acest loc secret, iată că cineva ne întîmpină şi el are un chip familiar. E Cel căruia faţa noastră trebuie să-i oglindească tainic lumina.

A te afla în această taină înseamnă a presimţi (măcar atît) că viaţa noastră are şi altă dimensiune decît cea văzută. Tot ce e vizibil e numai semn, e numai chemare, încă de pe acum – nu numai pentru viaţa cealaltă, de dincolo, ci pentru o altă viaţă înăuntrul celei de aici…

Unde, cum asta? În taina acelei cămări tainice. De ce? Cum am putea intra? Mi se pare că Domnul o sugerează foarte potrivit. Dacă facem cele trei fapte, orice formă ar lua ele – milostenia care ne pune în relaţie de sacrificiu cu omul; postul care ne pune în relaţie de sacrificiu cu noi înşine; în sfîrşit, ruga care ne face să urcăm spre Dumnezeu – dacă le împlinim în taină, nu numai dincolo de privirea sensibilă, fizică a celorlalţi, ci chiar fără ştirea noastră („să nu ştie stînga ta ce face dreapta ta”: dreapta fiind instrumentul faptei, stînga indicînd locul inimii), înseamnă că există în noi, mai adînc decît faptele noastre, bune sau rele, mai adînc decît prezenţa noastră vizibilă în faţa celorlalţi şi a noastră, o altă calitate de fiinţă, de prezenţă care, dincolo de tot ce facem, îşi are locul în cămara tainică, ignorînd într-un anume fel ce se petrece cu noi în afară, aşa cum apele adînci ale oceanului n-au ştire, de la un anumit număr de metri în jos, de furtunile care zbuciumă, sus, faţa lui.

A te afla în această taină înseamnă că există undeva în noi o legătură de încredere în Domnul. În ea putem oricînd găsi nu numai adăpost împotriva furtunilor exterioare, ceea ce e de la sine înţeles. Ci îl putem găsi mereu, uimiţi, pe El însuşi, cel care vede în ascuns, în nevăzut. Să ne exersăm aşadar ca prezenţa noastră să nu mai depindă doar de ceea ce este vizibil. Ne primim întreaga fiinţă în două moduri: prin ceea ce ceilalţi ne fac să percepem din noi înşine, proiectîndu-şi asupra noastră privirea, faptele, relaţia cu noi: iată fiinţa care ne reţine cel mai mult, care ne ţine captivi şi pe care trebuie să o depăşim pentru a ne regăsi în acel alt loc unde primim o altă fiinţă: ea trăieşte, ea creşte în noi fiindcă e făcută din privirea lui Dumnezeu care vede în nevăzut, în ceea ce noi înşine nu vedem. Iar în măsura în care presimţim că sîntem cuprinşi în nevăzutul lui Dumnezeu şi că viaţa noastră începe din interior către exterior, în acea măsură afirmă Christos: „Adevăr vă spun că Tatăl care vede în ascuns vă va răsplăti vouă”.

Se va înţelege de ce doar la capătul acestei descinderi în taina lui Dumnezeu poate izbucni ruga supremă, ruga cea mai universală, care nu-mi aparţine doar mie, pe care nu o pot spune doar pentru mine singur, ca individ separat… Doar la capătul acestei descinderi în taină poate izbucni „Tatăl nostru”, numele cel mai universal al lui Dumnezeu… Doar în măsura în care coborîm pînă în acel loc nevăzut al inimii, unde stă taina lui Dumnezeu, vom fi prezenţi pretutindeni unde El este prezent prin mila lui. Iar El ne vrea tot atît de deschişi pe cît este El însuşi…”

*

Nu e deloc neînsemnat faptul că Părintele Scrima putea avea, privind lucrurile spirituale, şi tonul somptuos, luxuriant, şi tonul simplităţii. Nu e de făcut nici o ierarhie între cele două tonuri. Ambele se adecvau, fiecare în alt chip, tematicii care îl captiva. Nu e oare de crezut că amîndouă porneau din aceeaşi adîncime a interiorităţii?

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.
image
Momentul în care Roxana Donisan a fost atacată de rechin a fost filmat de un turist. „A ajuns până la geamandură, acolo a înhăţat-o rechinul“
Părinţii Roxanei Donisan, românca ucisă în Egipt de un rechin, au povestit că fiica lor a găsit oferta de vacanţă în staţiunea Hurghada în ultima clipă şi a ocupat singurul loc rămas liber în avion. Acum aşteaptă să ajungă acasă trupul neînsufleţit al singurului lor copil.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.