Timpul transfigurat

Publicat în Dilema Veche nr. 920 din 25 noiembrie – 1 decembrie 2021
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

În cartea sa de debut din 1959, apărută recent, în traducerea semnată de Măriuca și Adrian Alexandrescu, cu titlul Transfigurarea timpului în lumina tradiției ortodoxe (Editura Spandugino, 2021), Olivier Clément a ales să-și prezinte credința sub forma unei reflecții teologice asupra timpului. Cartea e întrucîtva diferită de cele prin care ne-am obișnuit să-l (re)cunoaștem pe autor. E mai complex articulată, cu o pronunțată înclinație spre sinteză, cu numeroase referințe la arii religioase diferite, cu unele intransigențe de neofit. Pentru cei care știu opera lui Clément, citirea acestui volum auroral e o experiență care confirma marile teme ale teologului francez și, mai ales, tonul său inconfundabil. Cei care îl vor descoperi abia acum, la un secol de la naștere, vor fi răsplătiți cu pagini de mare frumusețe și intensitate spirituală. Convertit la maturitate, Olivier Clément a avut darul de a-și transmite credința cu prospețimea vibrantă a unei întîlniri recente, al cărei preaplin se transformă firesc în poezie. Iar pentru un convertit care a fost pe marginea abisului, nimic nu e mai dureros și deopotrivă mai însuflețitor decît sentimentul timpului: cel al risipirii și al căutării, al înfruntării vidului și absenței, dar și cel al renașterii, al speranței și, mai ales, al prezenței de netăgăduit a lui Dumnezeu. Timpul exilului devine brusc, irevocabil, timp al mărturisirii.

Aș alege din aceste pagini de tinerețe, de autodefinire, mereu în dialog, atente la imprevizibilitatea și libertatea divină, doar cîteva reflecții. Punctul de pornire este relația de non-opoziție între timp și veșnicie, în sensul că timpul, intim asociat creației, nu a fost proiectat spre a nega veșnicia, ca vector al distrugerii și al neantului, ci ca interval al unui proces de desăvîrșire. Vocația originară a timpului e aceea de a permite împlinirea, iar, după cădere, de face posibilă răscumpărarea și transfigurarea. Cuvîntul-cheie este transfigurare, pentru că, prin Întrupare și Înviere, umanitatea este asumată și transfigurată, fiind deschis o dată pentru totdeauna orizontul participării oamenilor la viața lui Hristos. Însă timpul nu rămîne ca un rest al nimicniciei, nu este lepădat ca o piele moartă, ci este el însuși transfigurat odată cu natura umană unită cu veșnicia Fiului lui Dumnezeu: „Temporalitatea noastră căzută, asumată pînă în adîncurile abisurilor sale de către Domnul, se metamorfozează în timp îndumnezeit. Prin fisurile de neant care o fărîmițează țîșnește de acum apa vie (...)”. Timpul morții este convertit în timp al iubirii „mai tare decît moartea”.

Din perspectiva promisiunii lui Dumnezeu, Hristos a recapitulat și împlinit istoria umanității ca istorie a mîntuirii. Cu alte cuvine, „în Hristos, istoria s-a încheiat”, și-a realizat sensul, a atins plinătatea. Totuși, ea își urmează cursul, iar timpul e în continuare asociat morții și eșecului. Pare că umanitatea poate face abstracție de evenimentul unic al întrupării Fiului lui Dumnezeu și reintră în ciclicitățile condiției sale căzute. Văzută din afară, lumea trăiește la intersecția mai multor timpuri, însă, dacă privim din interior, dinspre relația lui Dumnezeu cu omul, evenimentul hristic întemeiază o nouă istorie sau, mai bine spus, un nou timp. De fapt, înnoiește și transfigurează lăuntric timpul, în mod tainic, discret sau vizibil, prin cei care aleg să-l urmeze și să-i fie fideli lui Dumnezeu. Acest timp în care se petrece transfigurarea sau îndumnezeirea, adică participarea încă de aici, de pe pămînt, din mijlocul acestei vieți, la viața divină, este propriu Bisericii, trupului tainic sau mistic al lui Hristos. De cele mai multe ori, nici cei care au frecvența participării la viața eclezială nu realizează calitatea acestui timp, sensul lui și paradoxala coexistență cu cel exterior. „Biserica – scria Clément în autobiografia sa – este marea care începe să cînte pentru totdeauna în scoica lumii.” În prima sa carte ne amintește că în Biserică se comunică, prin Duhul Sfînt, „temporalitatea eternizată a Domnului”, adică a umanității unite cu dumnezeirea, și că timpul pe care-l trăim prin participare la taine devine unul „transparent față de eternitate”, un „timp îndumnezeit”.

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. A publicat recent (împreună cu Daniela Dumbravă): André Scrima: expérience spirituelle et langage théologique, Roma, 2019.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.