Teologul, muzician al Duhului

Publicat în Dilema Veche nr. 878 din 4 - 10 februarie 2021
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

Mărturisesc că am o slăbiciune pentru Sfîntul Grigorie Teologul (329-390), unul dintre cei mai autoreflexivi Părinţi ai Bisericii, care a reușit cu un firesc desăvîrșit să vorbească despre sine, vorbind, de fapt, despre Dumnezeu. Textele sale, mai ales Cuvîntările, au fost în Bizanț cele mai copiate după Biblie. Traduse în siriacă, arabă, georgiană, armeană, latină, au fost privite ca model de retorică și, mai ales, ca izvor de inspirație de-a lungul istoriei creștinismului. Dar nu atît partea lor normativă atrage în mod irezistibil, cît faptul că ele sînt profund personale, uneori aproape confesive. Iată doar un episod biografic care redă, prin cuvîntarea care-l surprinde, a XII-a în ordinea consacrată, formula sufletească și noblețea celui ce va purta, în tradiția răsăriteană, titlul de „Teolog”.

Sfîntul Grigorie rosteşte această Cuvîntare în biserica episcopală din Nazianz, cetatea natală, în prezenţa tatălui său, al cărui vicar acceptă să fie în iarna anului 372 sau în 373. Împărţirea Capadociei în două provincii, prin decizie imperială, diminuase jurisdicţia Cezareei – centru al ortodoxiei niceene – tocmai pentru a-i limita influenţa. Sfîntul Vasile cel Mare, titularul scaunului Cezareei, răspunde acestei măsuri potrivnice prin crearea de noi episcopii şi sfinţirea ca arhierei a fratelui său, care va deveni Grigorie al Nyssei, şi a prietenului său din tinereţe, Grigorie din Nazianz, care avea să se lase înduplecat să preia scaunul Sasimei, un tîrg din apropiere.

Din confesiunile sale poetice și epistolare, reiese că Grigorie nu s-ar fi hotărît vreodată să fie episcop al unui tîrg în care nu existau îndeletniciri mai nobile decît plata taxelor şi punerea în aplicare a pedepselor corporale, dacă nu ar fi simțit sprijinul ferm al prietenilor săi. În urma unei ambuscade puse la cale de partida adversă, speriat, îndurerat, dezamăgit, Grigorie va renunța definitiv la ocuparea scaunului episcopal pentru care fusese hirotonit şi se va retrage în singurătate. Amărăciunea pe care o încearcă va fi revărsată asupra prietenului său, arhiepiscopul Vasile, care părea a-l fi aruncat într-o situație umilitoare. Toată viaţă de pînă atunci a lui Grigorie fusese traversată de tensiunea dintre vocaţia contemplativă şi voinţa celor apropiaţi de a-l aduce în viaţa publică, oferindu-i sarcina de a călăuzi şi de a învăţa. Aşa cum asumase misiunea grea şi înaltă a preoţiei după îndelungi ezitări, pentru a-şi ajuta tatăl, devenise apoi episcop pentru a-şi ajuta prietenul care îi era, de fapt, după cum avea să mărturisească, adevăratul maestru spiritual. Însă nici această retragere nu va fi ultima, căci Grigorie va ceda totuşi rugăminţilor bătrînului său tată şi va reveni la Nazianz ca primul episcop-vicar din istoria Bisericii.

După ceea ce putea părea un eșec, Grigorie se reîntoarce în cetatea sa ca fiu şi moştenitor firesc al „grijilor părinteşti”, dar nu din slăbiciune, ci pentru a transmite experienţa Duhului Sfînt căruia îi închinase întreaga sa viaţă. Pentru el, slujirea episcopală nu poate avea alt sens: Duhul este cel care l-a convins; Duhul este autoritatea în faţa căreia se supune ca episcop; Duhul este muzicianul care ştie să atingă corzile minţii şi ale inimii, astfel încît discursul să devină teologie, adică lucrare a lui Dumnezeu, chemată să mărturisească despre prezenţa Sa. Relaţia dintre instrument şi muzician revine, în planul teologiei, la atribuirea unui rol bine definit celui care face ca muzica să fie auzită, adică celui ce trăieşte teologia înainte de a-i da glas. Teologul este un mistagog, un învăţător al tainelor dumnezeieşti, pe care are datoria de a le descoperi şi de a le face prezente în viaţa celor ce cred. Lumina străluceşte pentru întreaga lume, dar, pentru aceasta, are nevoie şi de cel ce o face cunoscută, aşa cum şi Duhul produce armonie atingînd strunele unui „instrument al lui Dumnezeu”. Avem aici un exemplu al felului în care, cu libertate inspirată, se poate face teologie la persoana întîi. O libertate pe care Sfîntul Grigorie a exercitat-o ca învăţător şi în care a văzut o condiţie esenţială pentru ca taina mîntuirii să lucreze în toți.

(fragment din introducerea la Sf. Grigorie Teologul, Cuvîntarea a XII-a, Studii teologice, 3/2009, pp. 197-207)

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. A publicat recent (împreună cu Daniela Dumbravă): André Scrima: expérience spirituelle et langage théologique, Roma, 2019.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.