Taina fratelui

Publicat în Dilema Veche nr. 876 din 21 - 27 ianuarie 2021
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

Recitind, în recenta traducere românească, autobiografia spirituală a teologului francez Olivier Clément (1921-2009), am regăsit un fragment pe care l-aș împărtăși în această perioadă dedicată de mai bine de un secol rugăciunii pentru unitatea creștinilor (18-25 ianuarie). El face parte din suita de însemnări dintre anii 1995 și 2000, adăugate la noua ediție a cărții. Convertit la ortodoxie și botezat la vîrsta de treizeci de ani, Clément nu părăsește o confesiune pentru o alta, ci ajunge la credință printr-o suită de întîlniri mirabile cu rușii exilați la Paris și, mai ales, datorită marii întîlniri, survenite pe neașteptate în vidul existențial cel mai cumplit. Străbătută de conștiința că inițiativa îi aparține Celui care stă la ușa inimii și bate, autobiografia nu este atît despre cel care s-a convertit, cît despre Cel care s-a descoperit în această întîlnire ca „celălalt soare” al unei zile neînserate. Cartea începe cu evocarea „întoarcerii inimii care face viitorul posibil” și se încheie cu speranța în unitatea creștinilor care „se face astăzi, în mințile noastre, în inimile noastre, în rugăciunea noastră, chiar și în așteptarea noastră”.

Iată ce scrie Olivier Clément la capătul unei vieți dedicate cu patos iradierii tainei pascale în lume: „Mai mult decît ecumenismul, reemergența Bisericilor nedespărțite. Printre mase vag creștine, relativiste, și nuclee dure, militante, preocupate înainte de toate de afirmații identitare, un curent de bărbați și femei atașați în același timp și de profunzime, și de deschidere. În criza actuală a ecumenismului instituțional (în ciuda unor reușite reale în ʼ93, Santiago de Compostella și Balamand). Persistența discretă a acestui curent, prin prietenie, de la om la om, grupuri mici etc. (...) Astăzi presimțirea unui kairos, a unei mutații profunde a creștinismului, a unui sfîrșit care se deschide spre un început, a unei morți care ajunge la înviere. Adevărata separare nu mai intervine acum între confesiuni, ci în interiorul fiecărei confesiuni, între cei care se agață de trecutul creștinătății, de identitatea lor gîndită în opoziție cu celălalt, și cei care se deschid spre minunatul kairos al unei reemergențe creatoare a Bisericii nedespărțite ...” Adnotările lui Clément sînt o mărturie condensată despre ceea ce s-a petrecut în sînul creștinismului în veacul al XX-lea și, mai cu seamă, în a doua sa jumătate: o mișcare de ieșire din izolare, de renunțare treptată la carcasa polemică și de recunoaștere fraternă a creștinilor aflați în condiția istorică a separației. Cine l-a cunoscut pe Clément sau i-a citit opera, de la marea carte cu Patriarhul Athenagoras pînă la Rome autrement, știe că amenitatea sa fundamentală nu avea nimic dintr-un temperament acomodant. Dimpotrivă, viața lui rămîne – și din perspectiva aspirației către unitatea vizibilă a Bisericii – o parabolă a convertirii radicale și a întîlnirii cu celălalt, o ilustrare solară a posibilității reale și eficace a unei „deschideri centrate”, cum îi plăcea părintelui Scrima să spună.

Îndatorat lui Berdiaev, Lossky și Evdokimov, Clément îmbrățișează ortodoxia în toate expresiile ei, rusă, greacă, românească, sîrbă, asimilînd în sinteza sa spirituală și bogățiile Orientului creștin. Din această amplasare în același timp integratoare și esențializată, în care ortodoxia e propusă prin ceea ce are universal și peren, el e pregătit să asculte și să rezoneze la prezența lui Dumnezeu acolo unde aceasta se manifestă: în frații separați, în crizele vremurilor, în neliniști și speranțe. Mediator între Răsărit și Apus, Clément știe să ofere semne ale capacității Răsăritului de a crea punți și de a răspunde la secole de ruptură: să ne amintim doar de paralela între sfîntul Francisc din Assisi, întruchiparea prin excelență a Occidentului spiritual concentrat asupra „omului durerilor”, și sfîntul Macarie care, potrivit tradiției copte, primește tot de la un serafim aceste cuvinte: „Te vei răstigni cu Hristos și te vei uni cu El pe cruce în frumusețea virtuților și a miresmei lor!”. Taina pascală este trăită astfel ca taină a fratelui, cu libertatea celui ce a primit un adevăr universal și cu discernămîntul celui care își mărturisește credința fără a ceda ispitelor identitare și lăsînd întreaga judecată lui Dumnezeu.

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. A publicat recent (împreună cu Daniela Dumbravă): André Scrima: expérience spirituelle et langage théologique, Roma, 2019.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.