Steinhardt, adorabil și exemplar

Publicat în Dilema Veche nr. 923 din 16 – 22 decembrie 2021
Theodor Pallady jpeg

Integrala Steinhardt – publicată la Editura Polirom în conlucrare cu Mînăstirea Rohia – e practic încheiată prin tomurile dedicate Corespondenței. Primul (cu numărul 20 din serie) e proaspăt apărut, sub îngrijirea critică datorată lui George Ardeleanu și reperele bibliografice fixate de Virgil Bulat. Poate că – exceptîndu-i pe „fanii” absoluți și pe istoricii literari – nu chiar toate volumele proiectului merită parcurse atent, însă Corespondența mi se pare inconturnabilă, pentru că e prin natura ei dialogică, deci implicit „creștinească” și definitorie pentru arhitectura intimă a scriitorului, atît prin confesiunea asumată (în relația sinceră cu destinatarii scrisorilor), cît și prin uluitoarea ei dezinvoltură (deși atît Steinhardt, cît și interlocutorii lui „politic incorecți” se știau sub lupa Securității). De fapt, toți cei care am apucat să scriem epistole în comunismul terminal ne amintim cum depășeam ispita autocenzurii: fiind fără opreliști sofisticați (adică bănuind, cu temei, că securiștii puși să „intercepteze” au plafonul mental jos) sau simulînd un soi de euforie (a cărților, a iubirilor și chiar a micilor trăiri cotidiene) pentru a-i dovedi lui Argus că nu găsește în text un anticomunism caracterizat: ne făceam că putem fi fericiți (din motive extrasistemice), dovedindu-ne astfel marginalitatea eterică, tipic „intelectuală”, și un soi de umilă „acomodare” la contextul barbar al tiraniei marxist-leniniste.

Volumul 20 cuprinde circa 1.200 de scrisori, ilustrate și cărți poștale (inclusiv 150 confiscate de Securitate) și acoperă grosul existenței creative a criticului și eseistului, apoi a monahului N. Steinhardt, între 1935 și 1989. E legitimă satisfacția de a vedea că ele s-au păstrat, cu siguranță și pentru că destinatarii misivelor erau conștienți de valoarea lor umană, culturală, mărturisitoare și sentimentală. Autorul s-a mișcat mereu – înainte și după anii detenției – în „lumea bună” a elitei bucureștene, păstrînd contactul și cu membrii săi exilați. Era un mediu îngust, elevat, nescutit de meschinării și rivalități banal-omenești, dar încă animat de ethos-ul convergent al „misiei” creative, în circumstanțe istorice mereu ingrate (de la înscăunarea dictaturilor de dreapta pînă la național-comunismul ceaușist). Editorii au ales să publice textele după destinatari și cronologic, acumulînd „capitolele” unei combustii comunicaționale policrom coerente, la modul epic.

Descoperim un N. Steinhardt renăscut prin Botez, convertit de la mondenitate la spiritualitate, dornic să primească exemplare din opera prietenilor sau noutăți editoriale apusene, gata să se „apuce” de greacă veche (în compania dicționarului lui Bailly), eliberat de farafastîcuri și fandoseli, dar nu și de plăcerea (oarecum balcanică) a frazei suculente, presărată cu aluzii livrești, simboluri și volute sibilinice. Un om care asumă retoric topica smereniei, pentru a obține căldură, simpatie, solidaritate și puțin sprijin, un ins pentru care paulina descoperire a persoanei lui Iisus Hristos nu e însă, niciodată, un eveniment „cerebral”, de tablou scolastic și poză ezoterică. E mai curînd stare de grație, sursă de seninătate, echilibru, armonie, surîs încrezător, iertare, împăcare cu lucrurile și datele condiției umane, precum și elan spre cele de sus, nevăzute, iradiante și captivante prin paradoxala lor căldură distantă. Renașterea baptismală – descrisă cu o genială finețe introspectivă – reprezintă centrul nevăzut al tuturor epistolelor și devine „misionară” tocmai prin firescul ei transfigurat, subînțeles, scutit de crispări predicatoriale și postúri demonstrative. Și tot ea alimentează credința învierii. Dacă renaști în trup, aici și acum, de ce n-ai învia spiritual, atunci și acolo? E parcursul rotund pe care „monahul de la Rohia” îl străbate cu inimă iubitoare, ori de cîte ori (re)intră în contact cu prietenii săi, dintre care nu lipsesc oameni de talia unor Virgil Nemoianu, Alexandru Ciorănescu, Ion Negoițescu, Virgil Ierunca, Vladimir Streinu, Monica Pillat, Toma Pavel, Nicolae Manolescu, Pr. Benedict Ghiuș, Geo Bogza și Sergiu Al-George, adică – simplu spus – cam tot ce avea mai de soi Republica Literelor pe vremea sucită și tragică a Republicii Socialiste România. Bucurați-vă de acest filon aurifer, meditînd (fără exces de melancolie) la motivele actualității sale.

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.