Sinodul panortodox (VI)
Următoarele două documente pregătite în vederea întrunirii Sfîntului și Marelui Sinod Panortodox, care va avea loc între 16-27 iunie 2016 la Academia Ortodoxă din Chania (Creta), abordează căsătoria și postul.
Aprobat la începutul acestui an de reuniunea reprezentanților la vîrf ai Bisericilor ortodoxe locale, textul „Taina căsătoriei și impedimentele sale“ afirmă din capul locului: „Instituția familiei este astăzi amenințată de fenomenul secularizării, precum și de relativismul moral. Biserica ortodoxă învață despre sfințenia căsătoriei ca fiind doctrina ei fundamentală și indiscutabilă. Unirea liberă dintre un bărbat și o femeie este o condiție indispensabilă.“ Cu alte cuvinte, nu doar că este parte esențială a învățăturii ecleziale, dar scopul căsătoriei rezidă în atingerea sfințeniei în și prin viața de cuplu, ceea ce, mai departe, înseamnă că familia reprezintă, asemeni familiei duhovnicești din mînăstire, un loc privilegiat al dialogului dintre om și Dumnezeu.
De altfel, documentul continuă subliniind tipologia hristologică a familiei, care ajunge, în acest mod, să fie considerată o ecclesia domestica. O asemenea încadrare teologică explică de ce Sinodul acordă o atenție sporită pericolelor care relativizează dimensiunea tainică: „Protejarea sfințeniei căsătoriei a fost întotdeauna de o importanță capitală pentru protejarea familiei, care face să strălucească comuniunea soților atît pentru Biserică, cît și pentru întreaga societate. Astfel, comuniunea persoanelor obținută prin Taina Căsătoriei nu este pur și simplu o relație naturală convențională, ci o forță spirituală creatoare pentru instituția sfîntă a familiei. Numai aceasta asigură protecția și educarea copiilor, fie în misiunea spirituală a Bisericii, fie în funcționarea societății.“
Legat de contextul nostru actual, textul mai lămurește, fără echivoc, poziția referitoare la așa-zisele căsătorii sau parteneriate civile: „Căsătoria civilă dintre un bărbat și o femeie înregistrată legal, neavînd un caracter sfînt, este o coabitare legală, diferită de căsătoria binecuvîntată de Dumnezeu și Biserica Sa. Membrii Bisericii care au contractat o căsătorie civilă ar trebui să fie tratați cu responsabilitatea pastorală necesară, pentru ca ei să înțeleagă valoarea Tainei Căsătoriei și a binecuvîntărilor care decurg din aceasta.“ Tot fără echivoc este și poziția față de căsătoria între persoane de același sex: „Biserica nu acceptă ca membrii ei să încheie contracte de coabitare pentru persoanele de același sex, și nici orice altă formă de conviețuire diferită de căsătorie.“
În legătură cu impedimentele care pot sta în calea Tainei Căsătoriei, textul le trece în revistă: legătura de rudenie, intrarea în monahism, hirotonia întru preot, bigamia. Cît privește căsătoriile mixte, documentul confirmă prevederile canonice, amintind însă de caracterul iubitor al Bisericii față de membrii ei: „Căsătoria între ortodocși și neortodocși nu poate fi binecuvîntată potrivit acriviei canonice (Canonul 72 al Sinodului Ecumenic Quinisext din Trulan). Cu toate acestea, ea poate fi oficiată prin pogorămînt și dragoste de oameni, cu condiția ca copiii reieșiți în urma căsătoriei să fie botezați și crescuți în Biserica ortodoxă.“ În fine: „Căsătoria între ortodocși și necreștini este absolut interzisă în conformitate cu acrivia canonică.“
Documentul „Importanța postului și respectarea lui astăzi“ atinge un aspect delicat deoarece se află la granița subțire dintre formalism și rigoare asumată spiritual. Textul recapitulează fundamentele biblice și patristice ale abstinenței de la anumite alimente, arătînd însă că principiul iconomiei, al îngăduinței în funcție de context, trebuie să funcționeze, postul nefiind un scop în sine. La fel, textul citează din Sfîntul Vasile cel Mare și atrage atenția asupra pericolului formalismului de care aminteam: „Adevăratul post constă în a se desface de legătura răului, a-și înfrîna limba, a se abține de la mînie, a îndepărta poftele, defăimările, minciuna și mărturia mincinoasă. Abținerea de la toate acestea este adevăratul post. Datorată acestora toate, postul este un lucru bun.“
Radu Preda este lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.
