Sfînta Sofia alungată de la locul ei

Publicat în Dilema Veche nr. 850 din 23 - 29 iulie 2020
Sfînta Sofia alungată de la locul ei jpeg

La Istanbul, Sfînta Sofia nu va mai fi muzeu. Va deveni moschee. La cererea imperioasă a lui Erdogan şi pe placul susţinătorilor lui naţional-islamişti. Ce manevră de dictator provincial! A pierdut Istanbulul la alegeri. Aşa că rechiziţionează Sfînta Sofia. Dacă oraşul-centru i-a scăpat din mînă, măcar să se afirme – fantasmatic – stăpîn peste edificiul emblematic al oraşului, încărcat de prestigiul unor vechi imperii. A rechiziţiona faimosul spaţiu spiritual al Bizanţului – al cărui proiect de universalitate i-a inspirat apoi pe otomani – ca să-ţi oblojeşti puterea, acum destul de contestată, e meschin, e provincial. La fel e un program politic pentru care credinţa devine material de propagandă, piesă de şantaj contra Occidentului liberal, închidere a societăţii turce în fundamentalism. Credinţa e condamnată la muncă silnică în provincia contingenţei.

În 1934, Atatürk a transformat moscheea în muzeu, pentru a o „oferi întregii umanităţi”. Formula păstra, în cod laic, ceva din însemnătatea universală a vocabulei sub care nu a încetat să stea, de-a lungul veacurilor, edificiul. Da, se ştie: laicizarea/modernizarea abruptă pe care Atatürk a impus-o ţării n-a încetat să stîrnească tensiuni în societatea turcă, n-a fost încă mistuită. Împarte populaţia în medii democratic active din marile oraşe şi în zone de tradiţionalism uşor manipulabil de către propagandiştii politico-religioşi.

Oricum, Sfînta Sofia, în condiţia de muzeu, e mai expresivă spiritual decît cînd va fi readusă la condiţia de moschee. În spaţiul ei, a cărui splendoare întrupează amuţitor o „altă lume”, mozaicurile creştine şi grafiile islamului stau laolaltă, se „acceptă” unele pe altele. Co-prezenţa lor – pe care laicitatea a făcut-o cu putinţă – poate fi totodată semnificativă în plan simbolic religios. Sugerează privitorului convergenţa religiilor „la vîrf”, dincolo de istorie, într-un univers de lumină şi de aur, pe care interiorul Sfintei Sofii îl face acut sensibil. Legenda solilor Kievului care, în secolul al X-lea, s-au crezut aici în împărăţia cerurilor, nu e vorbă goală. Oricine vizitează acest spaţiu-muzeu, a cărui sacralitate e de neşters, resimte ruptura de nivel.

Din afară, Sfînta Sofia dă impresia unei fortăreţe. Cupola amplă şi joasă, contraforţii enormi, zidurile imens severe par să îi dea o stabilitate de neclintit, în care dimensiunea verticală e greu sesizabilă. Ici şi colo, rînduri de ferestre zăbrelite pun accente în masa vînjoasă, densă, aproape defensivă a edificiului. Dar ele nu sînt decît nişte fante, care întăresc senzaţia că te găseşti în faţa unei cetăţi, a unei emisfere închise în sine, a unei coji foarte dure. Nici urmă de eleganţă, de cordialitate în masa uriaşă, închisă, opacă, străjuită de cîteva secole de minarete. Ea te duce cu gîndul la o enormitate stranie, la un „munte cosmic” care ascunde în sine o altă variantă a lumii, o lume alta.

În contrast cu duritatea exterioară, interiorul e un spaţiu de majestate fluidă, de graţie misterioasă. Vast şi totodată unificator. Rafinamentul mozaicurilor, pe care figurile din vremea Paleologilor au o dulceaţă nelumească, splendoarea veche a marmurelor bizantine întîlnesc dantela grafiilor şi aburul de lumină al lămpilor musulmane. Tensiunea între exterior şi interior e copleşitoare. Cînd păşeşti pe sub marele portal, ai senzaţia că văzul ţi s-a întors pe dos, că descoperi faţa ascunsă a unui alt pămînt, înrudit cu substanţa cristalină a Cetăţii ultime. Cînd, la mijlocul secolului al VI-lea, Procopiu din Cezareea descrie minunea marii bazilici construite de Iustinian pe locul mai vechii Sfinte Sofii înălţate de Constanţiu al II-lea, el vorbeşte despre un edificiu care, îmbinînd vastitatea şi graţia, e – arhitectonic – un simbol convingător al tărîmului transcendent. „Străluceşte de o splendoare atît de vie”, spune el, „încît s-ar spune că îşi are în sine sursa de lumină.” Bolta, marea boltă care a inspirat bolţile moscheilor construite de Sinan, pare că, în loc să se sprijine pe ziduri, „e suspendată de înaltul cerului printr-un lanţ de aur”. 

Arhitectonic, prin bolta sa, şi simbolic, prin numele său, acest spaţiu face prezentă, alături de transcendenţă, universalitatea divinului. Sfînta Înţelepciune: sub invocarea ei au ridicat creştinii bazilica. Tot aşa au continuat să numească acest spaţiu sacru musulmanii şi modernii. E unul dintre cele mai ecumenice nume ale lui Dumnezeu, spunea Părintele Scrima, aşa cum bolta – larg, uniform acoperitoare – e varianta lui arhitectonică.

Transformată de laicitate în muzeu, Sfînta Sofia continua să ofere oricărei priviri inteligente expresia intensă a acestor două dimensiuni divine: transcendenţă şi universalitate. Credinţa, oricare credinţă e chemată să mediteze asupra lor, să le interiorizeze, să se păstreze atentă, vie în raport cu ele. Cît despre laicitate, e drept că ea nu mai e aşezată sub dimensiunea transcendenţei, nu mai e sensibilă la verticala ei, chiar dacă individul şi comunităţile spirituale au libertatea de a se referi la ea, de a o exprima în spaţiul public. În schimb, tema universalităţii a cîştigat teren în mentalul comun, măcar în varianta respectului cultural faţă de alte religii, ba chiar a dialogului şi a întîlnirii fraterne între credinţe.

Din partea religiei, a politicii, a culturii n-au lipsit protestele împotriva transformării Sfintei Sofii în moschee „naţională”. Patriarhul Bisericii Ortodoxe ruse vorbeşte, fără a uita să pună şi el un accent naţional, despre „ameninţare pentru orice civilizaţie creştină”, ca şi pentru „spiritualitatea” şi „istoria Rusiei”. În 2014, cînd „rechiziţionarea Sfintei Sofii” apăruse deja ca proiect, Unites States Commission on International Religious Freedom condamna încercările Parlamentului turc de a modifica statutul monumentului. Considera că e „un gest provocator, creator de diviziune, care ignoră sensibilitatea comunităţilor religioase minoritare, în special a vechii comunităţi creştine”. Ministrul grec al Afacerilor Externe vorbeşte despre „o obsesie înrudită cu sectarismul de a practica riturile musulmane într-un monument al patrimoniului cultural mondial”, ceea ce „dovedeşte lipsă de respect şi de legătură cu realitatea”. Omologul său francez declară că decizia „contestă unul dintre actele cele mai puternic simbolice ale Turciei moderne şi laice” (Huffpost International, 11.07.2020). UNESCO, prin directorul general, îşi arată îngrijorarea pentru refuzul dialogului manifestat de Turcia privind „o capodoperă arhitectonică şi o mărturie unică a întîlnirii între Europa şi Asia”. „Statutul de muzeu reflectă universalitatea acestei moşteniri şi constituie un puternic simbol al dialogului” (Agence France-Presse, 10.07.2020). Cum va gestiona regimul Erdogan imaginile artei sacre bizantine, „întîlnirea culturilor” şi „întîlnirea religiilor” pe care Sfînta Sofia le cuprinde? Îngrijorarea şi indignarea sînt îndreptăţite. Aparţinînd patrimoniului umanităţii, monumentul e naţionalizat de o politică provincială, izolaţionistă, fantasmatică.

Sfînta Sofia, divina Înţelepciune, cu universalitatea ei, e alungată din lăcaşul care i-a fost înălţat şi recunoscut vreme de un mileniu şi jumătate.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.
image
Momentul în care Roxana Donisan a fost atacată de rechin a fost filmat de un turist. „A ajuns până la geamandură, acolo a înhăţat-o rechinul“
Părinţii Roxanei Donisan, românca ucisă în Egipt de un rechin, au povestit că fiica lor a găsit oferta de vacanţă în staţiunea Hurghada în ultima clipă şi a ocupat singurul loc rămas liber în avion. Acum aşteaptă să ajungă acasă trupul neînsufleţit al singurului lor copil.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.