Scopul meu ești Tu

Publicat în Dilema Veche nr. 952 din 7 – 13 iulie 2022
Theodor Pallady jpeg

Martin Buber (1878-1965) și-a croit o posteritate de înțelept „ecumenic” mai ales prin cea mai durabil populară scriere a sa, numită Eu și Tu. Autorul ei a avut darul de a reuni dimensiuni intelectuale și spirituale îndeobște disparate: autoritate în raza iudaismului hasidic, plin de parfumul existențial al unei tradiții talmudice scutite de crispări „integriste”, filozof cu școală germană de secol 20, promotor al unui sionism ponderat și exponent al deschiderii interreligioase. Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă. Prin suma dinamică a respectivelor ipostaze, Martin Buber a reușit să evite deopotrivă „chichițele” unui anume ritualism rabinic, excesele adesea lamentabile ale oricărei viziuni religioase străine de raționalitatea gîndirii autonome, stridențele militante ale politicii partizane și plutirea vagă într-un ethos „meta-confesional” fără ancore doctrinare.

E greu de spus dacă gînditorul nostru a ajuns la personalitatea lui poliedrică după ce a studiat la Viena, Leipzig, Berlin și Zürich – citindu-i și chiar întîlnindu-i pe marii cugetători ai generației lui Heidegger – sau s-a educat în locurile amintite pentru că structura sa de umanist evreu, sincer obsedat de întîlnirea cu Dumnezeu, era deja un dat lăuntric, ereditar. Personal, îl admir pe Buber pentru capacitatea lui de a locui în intervalul dintre angajamentele care confiscă ireversibil, pînă la orbire. El a tatonat toate pistele cunoașterii, fără prejudecăți, chiar dacă această libertate l-a costat antipatia unora dintre coreligionarii săi, printre care și redutabilul Gershom Scholem: nu fusese deja pus și Spinoza într-o situație asemănătoare? Pentru că îmi dau ghes comparațiile, aș aminti-o – în aceeași familie auctorială – pe Simone Weil, cea puternic atrasă de creștinism și totuși mereu gata să rămînă, cu argumente... mistice, dincoace de baia Botezului.

Editura Humanitas a publicat opusul emblematic al lui Martin Buber încă din 1992 (cînd era în fine „voie”), profitînd de măiestria traducerii datorate lui Ștefan Augustin Doinaș, cultivatul poet ce se măsurase cîndva și cu opera de căpătîi a lui Goethe. Recent a ieșit pe piață o nouă ediție, pe care sper să o descopere mai cu seamă cititorii tineri, atît de trist expuși aerului nostru epocal isteric, polarizant și reducționist. Buber scrie aforistic, ajunge direct la țintă și schițează un set de categorii esențiale, încadrabile în orice caz particular. Nu degeaba a fost pasionat de muzica lui Bach, unde găsea rezumatul sonor al infinitului ca deschidere verticală.

Cartea pomenită aici rezistă timpului în primul rînd prin ținuta ei practică, sapiențială. Asemenea stoicilor și Părinților Bisericii, Buber dorea să extragă din faptul religios un îndreptar de viață cotidiană, o cale de urmat, o pragmatică dedicată acțiunii directe. Pe urmele lui Kierkegaard și Șestov, nu era nicidecum pasionat de „sistem”, întrucît socotea că mintea umană caută mai curînd „unitățile vii de relație” decît vreo copleșitoare arhitectură conceptuală. Dialectica dintre Eu și Tu cuprinde întreaga viață autentică, tocmai pentru că se desparte de lumea reificantă a raporturilor impersonale cu autoritățile, obiectele și fantasmele din care sînt alcătuite ideologiile, inclusiv cea nazistă, al cărei bilanț atroce nu l-a împiedicat pe Martin Buber să răspundă afirmativ – cu o serafică seninătate – la întrebarea dacă mai putem crede în Dumnezeu după Holocaust.

Buber înțelegea libertatea ca reviriment, pentru că singurul lucru care-i poate fi fatal omului este să creadă în fatalitate. Nimic – și mai cu seamă „progresul” – nu e ineluctabil, așa cum nu există catastrofă de origine umană capabilă să distrugă radical umanitatea ca relație dintre mine și tine, chiar dacă am fi ultimii locuitori ai planetei. Apocalipsa însăși e o revenire la ethos-ul adamic, o conversație vesperală în grădina lui Dumnezeu, dar și o nocturnă confruntare între Iacob și Înger. Nimic nu este fundamental sau ireversibil pierdut atîta vreme cît eul se răsfrînge în oglinda alterității. Scopul meu ești Tu...

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.