Să luăm aminte

Publicat în Dilema Veche nr. 883 din 11 - 17 martie 2021
Theodor Pallady jpeg

L-am descoperit pe Jacob Taubes (1923-1987) abia de curînd, fără să mă simt vinovat de respectiva lacună, pentru că autorul cu acest nume a rămas nemeritat de puțin cunoscut în cultura occidentală a veacului 20. Am trăit însă bucuria de a întîlni un spirit înalt, jucăuș, sobru și provocator, capabil să privească mișcarea ideilor de foarte sus, cu o atitudine de sfinx. Taubes descindea dintr-o veche familie rabinică impregnată de tradiția hasidică: mistică și filologie talmudică, dar și liberalism vienez cu note sioniste, iată pe scurt fundalul cultural-genealogic de care tînărul Jacob s-a folosit de-a lungul studiilor sale la Zürich și Basel, în Elveția neutră, unde ai săi s-au mutat, pentru a se apăra de persecuțiile antisemite din Germania nazistă. Specializat în sociologia religiei și studii iudaice, Taubes a predat la Princeton și Columbia University (NY), cazîndu-se ulterior la Universitatea Liberă din Berlin, unde a lucrat pînă la sfîrșitul vieții. Antum nu a publicat decît dizertația de la Zürich despre Escatologia occidentală (susținută în 1947, la numai 24 de ani) și o seamă de studii răzlețe. S-a bazat pe tradiția orală, ezoterică. Și era probabil comod, în sens academic. După moartea sa, au mai fost publicate cartea despre teologia politică paulină, un opuscul despre teologia post-copernicană și „scandaloasa” corespondență cu Carl Schmitt, sprijinitorul nepocăit al celui de-al III-lea Reich, dar nu mai puțin strălucitul jurist & constituționalist care a marcat hermeneutica filosofică a veacului trecut prin teoriile sale despre stat, suveranitate, starea de excepție și teologia politică. Nu știu cine anume din echipa Editurii Tact l-a prizat în original pe Taubes, însă țin să-i mulțumesc pentru introducerea acestuia în circuitul românesc. Acum, semințele ideatice ale acestui nonconformist tobă de carte și totodată sătul de sterilități strict erudite vor putea fertiliza științele politice de la noi, demonstrîndu-le celor prea grăbiți să distrugă „trecutul” seducția speculativă (și chiar justețea) tezei schmittiene potrivit căreia conceptele politicii moderne sînt concepte teologice secularizate.

Cele trei volume traduse sînt: Escatologia occidentală, Teologia după revoluția copernicană și Teologia politică a lui Pavel. Toate arată că gîndirea lui Taubes s-a născut matură și nu a suferit fluctuații dramatice, pentru că ea l-a condus din start în zona ideilor majore, cu impact în durata lungă. El îi face bunăoară dreptate lui Gioacchino da Fiore, abatele calabrez, franciscan minorit (și mai apoi repudiat ca eretic) care a istoricizat dogma trinitară, anticipînd simultan Reforma, Revoluțiile moderne de filon puritan și spiritualismul idealismului german. Gioacchino da Fiore nu s-a mulțumit cu învățătura tradițional eclezială care face din persoana lui Iisus Hristos unicul punct de intersecție dintre transcendența divină și universul uman. El a proiectat Treimea în timp, după modelul împărățiilor succesive din cartea profetului Daniel: o epocă a Tatălui (sau a supunerii din frică) – de la Adam la Hristos; o epocă a Fiului (sau a supunerii din iubire) – de la Noul Testament la 1200 și o viitoare (pe atunci embrionară) epocă a Sfîntului Duh, care va dura pînă la sfîrșitul timpului. Taubes consideră că primul apocaliptic antimundan a fost însuși Sfîntul Pavel, mai ales cel în Epistola către Romani, comentată și de Karl Barth, printre mulți alții, așa cum susține că acest filon s-a prelungit pînă la Marx și Kierkegaard. A fost (preventiv și apoi reactiv) modul în care omul occidental a amortizat șocul trecerii de la cosmologia ptolemaică (perfect redată la Toma de Aquino și Dante) la cea copernicană, cînd distrugerea modelului cristalin-concentric al lumii a proiectat conștiința occidentală direct în „teroarea spațiilor infinite”. Pentru a gestiona această „teroare metafizică”, Occidentul a renunțat la doctrina augustiniană a celor două cetăți și a deschis epoca utopică a împărăției lui Dumnezeu pe pămînt, în cadrele unei progresive „mundanizări”, adică ale fenomenului numit „secularizare”. În termeni gioacchiniți, sîntem încă în epoca Sfîntului Duh, care suflă unde voiește... E și acesta un motiv pentru a urma recomandarea de lectură făcută aici.

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.