Să facem aici doar ce putem, adică nu chiar totul

Publicat în Dilema Veche nr. 917 din 4 – 10 noiembrie 2021
Theodor Pallady jpeg

Iisus Hristos și-a prevenit discipolii: vor trăi pe pămînt sub persecuții, vor fi calomniați, se va minți împotriva lor, pentru a-l discredita pe Fiul lui Dumnezeu. Așa a fost, este și va fi, ca un fel de răspuns al „lumii” la mirabilul fapt al Adevărului făcut trup. Tocmai de aceea a primit Biserica (peregrină prin deșertul secular) numele de ecclesia militans. Aici, Biserica e luptătoare – cu păcatul, cu viciile omului căzut, cu limitele firii și ispitele demonului, care răcnește ca un leu în pustie, căutînd să înghită suflete. Acolo, la capătul drumului pămîntesc, se află Împărăția lui Dumnezeu, prefigurată înlăuntrul nostru, însă desăvîrșită abia în nesfîrșitul „veac” eshatologic. Oricine a studiat istoria creștinismului știe că amestecul dintre Biserică și Imperiu, capriciile tiranilor, scăderile morale sau abuzurile de putere ale clerului, idolatrizarea bogăției și compromisul politic au punctat cele două milenii de după Hristos, așa cum sfințenia, asceza, jertfa de sine, mărturisirea, lucrarea intelectuală înaltă (inspirată de Sfîntul Duh), ctitoria durabilă și elanul misionar au contrabalansat relele, transfigurînd ansamblul acestei colosale aventuri spirituale, care rămîne matricea civilizației noastre. Amintesc respectivele lumini și umbre pentru a arăta că anticlericalismul & creștinofobia noii stîngi progresiste din România euro-atlantică reprezintă un fenomen (o dată în plus mimetic) în care nu putem detecta ceva radical nou. În fond, abia trei decenii au trecut de cînd s-a prăbușit regimul bolșevic, definit prin materialism „dialectic” și ateism „științific”, pe baze doctrinare marxist-leniniste. Asistăm așadar la încă o expresie a confruntării dintre „nebunia” Crucii (și „scandalul” Învierii) negate de raționalismul individualist al nihilismului modern, care se disimulează acum într-o agendă a justiției sociale, egalitarismului și dogmatismului „politic corect”.

Așa cum comunismul își justifica teroarea prin promisiunea unei societăți fără clase și a unui iminent paradis terestru, noul progresism e și el ambalat în bune intenții greu de contestat ca atare, dacă n-ar musti de resentiment. Comunismul real a fost atît de strict încît nu permitea variațiuni pansexuale, indignări și condamnări „private” (care ar fi putut scăpa de sub controlul absolut), însă noul său chip cultural e prezumat liberal, generos, tolerant și hedonist, folosindu-se de o claviatură propagandistică cu mult mai seducătoare. Numai „etica” resentimentului e neschimbată. Biserica e de curînd acuzată că este un „stat în stat”. O structură alternativă, un spațiu de libertate inacceptabilă, o citadelă a rezistenței față de noua ordine obligatorie. Cînd teza ideologică de la care pornești e că trecutul trebuie abolit, pentru că împiedică viitorul societății perfect emancipate, e inevitabil să contești o instituție divino-umană, cu rădăcini și perspective supratemporale, tot așa cum e tentant să desfigurezi, iconoclast și caricatural, chipurile tradiției. E, altfel spus, riguros necesar să aspiri din nou către un stat omniprezent: statul-providență, care patronează sufocant viața și moartea supușilor săi.

Hannah Arendt scria că politizarea întregii vieți sociale rămîne principalul simptom care anunță dictatura. A-ți dori o Biserică mută, secularizată, supusă birocratic statului, în stilul despotismului rusesc, nu înseamnă a spori aria libertăților, ci a pleda pentru inexistența Cetății lui Dumnezeu, într-o cetate umană fără Dumnezeu. Așa cum remarca Dostoievski, dacă Dumnezeu nu există, totul e permis (inclusiv desființarea omului, așa cum s-a comis ea în vremea Holocaustului nazist și a Gulagului comunist). Totul! Nu putem ignora afinitatea semantică dintre acest cuvînt și declinările sale „totalitare”. Îmi revine în minte obsesivul îndemn repetat ad nauseam de Nicolae Ceaușescu: „Să facem totul, tovarăși!“.

Aș vrea să nu facem chiar totul și, în orice caz, nu aici și acum. Mi-aș dori să lăsăm în pace respirația Bisericii, care conlucrează cu statul pentru binele comun, dar nu e ținută să-i devină slugă, decît dacă – precum în utopia roșie – își denaturează vocația. Se cuvine să reamintesc, la finalul acestor notații, principiul creștin-democrației europene: o Biserică liberă, într-un stat liber. De îndată ce acest principiu e periclitat, nu mai putem vorbi nici despre creștinism, nici despre democrație.

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.
image
Momentul în care Roxana Donisan a fost atacată de rechin a fost filmat de un turist. „A ajuns până la geamandură, acolo a înhăţat-o rechinul“
Părinţii Roxanei Donisan, românca ucisă în Egipt de un rechin, au povestit că fiica lor a găsit oferta de vacanţă în staţiunea Hurghada în ultima clipă şi a ocupat singurul loc rămas liber în avion. Acum aşteaptă să ajungă acasă trupul neînsufleţit al singurului lor copil.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.