Ritm

Publicat în Dilema Veche nr. 905 din 12 – 18 august 2021
Ritm jpeg

„Ritmează-te pe tine însuţi” (rhythmize seauton) îl îndeamnă pe un om al Puterii Isidor din Pelusium (secolul V), preot creştin, model larg recunoscut de artă epistolară. „Străduieşte-te să domnească mereu în tine armonia. Adoptă întotdeauna atitudinea care e proprie unui om bine educat.” Spunînd asta, Isidor făcea în mod firesc apel la tradiţia greco-romană a stăpînirii de sine. În Antichitatea tîrzie, filozofia infuzase în societatea mare un ideal al omului public şi al omului nobil în genere. El cerea ţinuta demnă şi amenă, netulburată, riguros compusă. Cultura, cultivarea de sine, paideia urmau să aibă ca rezultat un om „bine acordat”, în care interesele intelectuale, psihicul, limbajul corpului şi fapta se menţineau într-o atent dobîndită ordine. Gesturile, vocea, discursul trebuiau să se afle în continuitate cu o muzică interioară senină, savant strunită, devenită natură. Mînia, dispreţul, înverşunarea, judecata strîmbă erau semne ale unei fiinţe „dezacordate”, care pierduse controlul asupra ei înseşi, cacofonice, bolnave. Omul „bine educat” nu era tras de colo-colo de întîmplări, veşti şi accidente din afară. Le absorbea cu luciditate, reacţiona măsurat, păstrîndu-şi buna alcătuire a compoziţiei proprii şi bunăvoinţa faţă de lume. Avea – sau se străduia să activeze – în sine un principiu de ordine „muzicală”. Se „ritma” pe sine, astfel încît etajele fiinţei lui să vibreze concordant, orientate spre un principiu al adevărului şi al binelui. E un ideal spre care mai tindem şi astăzi sau de care măcar ne mai amintim.

Pentru anticii tîrzii, modelul fiinţei bine acordate îşi avea sursa şi prestigiul în învăţăturile pitagoreice. În Viaţa lui Pitagora, Iamblichos dedică mai multe paragrafe rolului pe care muzica îl avea în doctrina şi practicile maestrului. Acesta începea prin a-şi „trata” discipolii pe cale muzicală, prin „ritmuri şi melodii frumoase”, special compuse. Le însenina astfel caracterul, îi vindeca treptat de dizarmoniile interioare. Era funcţia terapeutică a muzicii. Maestrul aplica adecvat în aceste melodii o muzică superioară, muzica intrinsecă a universului, condusă de principii cereşti, pe care doar auzul lui, divin conformat, intelectiv, era în stare să o prindă. Pe de altă parte, „ştiinţa muzicală” implica un aspect matematic privind raporturile numerice ale sunetelor şi intervalelor creatoare de armonie.

În secolul al VI-lea, creştinul Boethius – nobil roman care a transmis Occidentului înţelepciunea antică absorbită de creştinism – vorbea, pe această linie, despre trei niveluri ale muzicii: „muzica universului”, care comandă şi întreţine cu acordurile ei funcţionarea lumii; „muzica omenească”, unde sufletul oglindeşte raporturile celei dintîi şi astfel e îndreptat spre divin; în sfîrşit „muzica instrumentală” referitoare la structurile matematice prezente în cele două. Tema continuă să fie cea a unei vibraţii comune/analoage a macrocosmosului şi a microcosmosului. Fiinţa umană continuă să caute ritmul interior şi ritmul unei vieţi care o pun în comunicare cu nivelurile înalte ale realului. E o temă care a pălit poate în modernitate, dar cărei importanţă nu se şterge. Andrei Pleşu o amintea, în semnificaţia ei universală, atunci cînd, în Pitoresc şi melancolie, interpreta un vers eminescian. O menţionează, în versiune interioară, atunci cînd vorbeşte despre strădania unui legato între traseul vieţii şi traseul creativităţii.

***

A pune în comunicare multiplul, diversitatea persoanelor şi a realului cu un Pol suveran ţine tot de ritm, de vibraţia unitivă. Se exprimă adesea prin metafora artei muzicale şi a celei coregrafice. Una dintre imaginile propuse de Plotin pentru a indica dependenţa făpturilor de Unu şi aspiraţia spre El este hora, dansul rotitor. Cercul dansatorilor – care privesc spre corifeu şi se învîrt în jurul lui – e un simbol „jucat” al raportului adecvat cu Principiul. Armonia, „cîntarea frumoasă” rezultă din orientarea fiinţelor/dansatorilor spre „interior”, spre centrul non-spaţial care dă realitate şi viaţă (vezi analiza lui Andrei Cornea în studiul introductiv la primul volum Plotin, din cele trei unde a tradus opera completă a filozofului). În cheie spirituală, ritmul poate semnifica aşadar alcătuirea, fin acordată, a lumii şi a persoanei, referite, amîndouă, la metafizic. Dar poate exprima şi admiraţia absorbantă faţă de Autorul suprem, raptul, extazul şi, în cele din urmă, libertatea pe care întîlnirea cu El o dăruieşte

În Psalmi, cele două teme merg adesea împreună. Admiraţia faţă de opera divină a creaţiei culminează cu strigătul de laudă, cu incantaţia mistică. „Cîntaţi Domnului cîntare nouă... Să laude numele Lui în horă; în timpane şi în psaltire să-i cînte Lui” (149, 1-3); „Lăudaţi-L pe El în glas de trîmbiţă; lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută. Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă; lăudaţi-L pe El în strune şi organe“ (150, 3-4). Preaplinul ritmului se varsă în sus, e absorbit acolo.

În mişcările ei rituale, liturgica creştină pune într-un ritm analog oamenii şi îngerii, îi adună într-o comună vibraţie de laudă a lui Dumnezeu. E drept că dansul a fost în genere privit cu suspiciune şi ostilitate de autorii medievali. Pentru ei, era o imagine a seducţiei, a dezlegării persoanei din tiparele cuviinţei şi ale credinţei smerite. Dansul Salomeei a primat adesea, în interpretările lor, asupra dansului lui David, jucînd extatic în faţa chivotului lui Dumnezeu. Totuşi, dănţuirea a continuat să semnifice, ici şi colo, ritmul eliberator, ieşirea din constrîngerile mundane, elanul spiritual. Ba chiar condiţia divinului, în expresiile căreia harul se conjugă cu graţia. Cei foarte vechi ştiau asta. „Totul este netrudnic pentru divinitate”, spune Eschil în Rugătoarele. În imagistica medievală, ondulaţiile libere de povara gravitaţiei indică „aerul uşor” al regimului spiritual şi aerul ameţitor al tărîmului divin. Jean-Claude Schmitt menţionează, în Raţiunea gesturilor, un sipet de fildeş din Franconia, către anul 1100, unde Christos înălţîndu-se la Tatăl e figurat dansînd. Patru îngeri susţin – ori mai degrabă adoră – mandorla, aura de slavă în centrul căreia Christos se ridică, unduitor, spre Mîna întinsă să-l primească. Cu un nivel mai jos, imaginea e de o severă şi statică verticalitate. Apostolii privesc nemişcaţi spre coregrafia pe care Christos o transmite parcă şi îngerilor, cuprinşi de radiaţia slavei Lui. 

Deşi dantelat gotică, catedrala din Auxerre, în Burgundia, şi-a păstrat „cripta” romanică, biserica subterană din secolul al XI-lea. Pe bolta ei e figurată, în frescă, o splendidă Apocalipsă dănţuitoare. În centrul unei cruci nestemate, Christos călare înaintează însoţit de patru îngeri călăreţi. Braţele Lui se ridică binecuvîntînd, nu ţin hăţurile calului care saltă în pasul unui dans uşor. Puterea christică îşi arată astfel natura subtilă şi suverană, fină şi universal eficace. Nu e figurată aici faţa severă, teribilă a Apocalipsei, de separare şi judecată a lumii. Ci faţa ei proprie, de „dezvăluire” a celuilalt regim, regimul libertăţii. E un dans care înaintează în netrudă, în graţie, în lumină. Viaţa spirituală înseamnă, poate, a prinde ceva din ritmul lui încă de aici.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Foto: wikimedia commons

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.