Religiile manevrate de dictatori

Publicat în Dilema Veche nr. 950 din 23 – 29 iunie 2022
image

Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán. Indiferent de specificitatea lor, religiile au ajuns aici instrumente de propagandă, anexe ale unei puteri agresive. Slujesc la stîrnirea fricii faţă de duşmani închipuiţi (externi şi interni). Întreţin resentimentul faţă de „nedreptăţile” pe care istoria le-ar fi făcut naţiunilor cu pricina, le stîrnesc pofta de a recîştiga o „glorie imperială”.

Religia lui Putin & Kiril nici nu mai poate fi numită creştină. Atacă cu barbarie un popor majoritar creştin. Nu mai are nimic de a face cu principiile christice, cu adevărul intern al creştinismului. E doar o religie a războiului invadator, a puterii brute, o religie de partid şi de stat. În asta se poate într-adevăr reclama de la Petru cel Mare: ţarul a transformat Biserica oficială rusă într-un departament al administraţiei statului.

În cadru european, demagogia religioasă a lui Viktor Orbán e şi mai scandaloasă, mai penibilă. Tînărul pro-occidental nereligios de la sfîrşitul secolului XX s-a preschimbat într-un mesia al „democraţiei iliberale”. Ca şi Putin, face din creştinism depozit pentru teme strident naţionaliste, lozinci ultraconservatoare, agresivitate. Religia devine un limbaj prin care schema demagogică e declarată situaţie de fapt, realitate în teren. Anul acesta, în campania electorală – amintea Kati Marton într-un număr din Dilema veche –, Orbán acuza Uniunea Europeană că ar încerca să „smulgă Ungaria din mîinile Fecioarei Maria și să o arunce la picioarele Bruxelles-ului”. Ai crede că Ungaria de azi e o ţară de creştini ardenţi, de cruciaţi, foarte vulnerabili totuşi faţă de închipuitul atac al Uniunii la care au aderat şi de unde iau fonduri importante. (Nu mai vorbim de faptul că sîngeroasa UE tratează cu graţiozităţi de bal ghionturile pe care Orbán le dă unităţii ei în ce priveşte sancţiunile faţă de Rusia.)

Ce ar fi de spus despre „sfînta coroană” cu care s-au încununat regii unguri, adusă de Orbán, printr-o solemnă călătorie pe Dunăre, să troneze în Parlament? Trimisă, potrivit legendei, de Papa Silvestru II Sfîntului Ştefan, întemeietor şi evanghelizator al regatului ungar, coroana veghează asupra legislativului actual, de masivă majoritate Fidesz. Simbol al încreştinării Ungariei, simbol al staturii regale trecute, aflat în legătură cu prestigiul Bizanţului (material vorbind, coroana e un dar al împăratului bizantin Mihail VII Dukas către regele Geza I), simbol al uniunii între tron şi altar, coroana pune pe mintea actualilor politicieni pofta de a recupera ceva din ipostazele de veche fală a Ungariei. Dar, deşi coroana e creştină, religia adunată în jurul ei nu e doar creştină. În martie 2012, un şaman siberian a fost poftit să-şi împlinească ritualurile împrejurul sfintei coroane, în Parlamentul din Budapesta, ca să „fortifice” ţara împotriva criticilor externe (Joëlle Stolz, în Le Monde 12.05.2014). Pentru cruciada anti-UE nu sînt, iată, de lăsat deoparte credinţa antecreştină a maghiarilor, memoria lor de aprigi precreştini.

„A voi să repui Bisericile creştine în centrul unei societăţi ungare în criză, materialiste şi individualiste e un proiect complet desprins de realitate”, spunea Attila Jakab, istoric al religiilor, citat în articolul din Le Monde. În pofida scăderii drastice a angajamentului religios, Orbán vrea să „recreştineze” totalizant şi conservator societatea. Şcolile confesionale s-au adăugat într-o măsură semnificativă şcolilor laice, iar ele încearcă să educe elevii potrivit unor idei tradiţionaliste, ostile faţă de libertatea de gîndire. Religia ajunge astfel conformism, slujbaşă a unui proiect politic autoritarist şi demagogic. S-ar părea că un astfel de creştinism nu are altă misiune decît să combată „dereglările” pernicioase ale Occidentului, să ducă mai ales război împotriva homosexualităţii. Nici vorbă să se ocupe de raportul persoanei cu transcendenţa, de libertatea şi destinul total al credinciosului, de adevărul christic.

Islamul lui Erdogan şi al susţinătorilor lui are şi el o funcţie sociomorfică. Şi el e menit să pună societatea sub ascultarea unei ideologii fundamentaliste, ostile faţă de Occident. Cît mai spera să adere la UE, Erdogan răspundea solicitărilor de a transforma Sfînta Sofia în moschee că nici măcar lăcaşurile existente de cult nu sînt pline. În 2020 a hotărît probabil că ele s-au umplut şi că naţionalismul religios al Türkiye e cazul să-şi aroge prestigiul locului.

Iată trei spaţii de antiliberalism, unde religia nu e deloc alungată, combătută. I s-a găsit un rol eficace în încercarea de a uniformiza societatea, de a o lipsi de dialog, vitalitate cetăţenească și capacitate de a controla puterea statului. Religia, oricare ar fi ea, poate sluji, iată, la înregimentarea societăţii sub un proiect care combină frustrările istorice, frica faţă de închipuiţi duşmani civilizaţionali şi pofta de măreţie a grupului în cauză.

Cum de regimurile comuniste nu s-au gîndit la aşa ceva? Cum de le-a scăpat din vedere puterea nivelatoare a religiei sociomorfice? Cum de regimul comunist din China, aşa de priceput în controlul populaţiei, nu pune la lucru religiile? De fapt, le pune şi el, într-un joc de supraveghere şi represiune. După ce revoluţia culturală a strivit sub tăvălugul ateismului comunităţile religioase, China a înscris în Constituţie, în 1978, libertatea de credinţă, dar nu şi de cult şi de exprimare publică. Doar religiile/asociaţiile religioase controlate de Departamentul Cultelor chinez pot oficial funcţiona. Regimul le atribuie ca misiune să dispenseze o morală subordonată ideologiei statului, să încadreze societatea, să fie o vitrină a libertăţii religioase faţă de mediul internaţional.

Totuşi, începînd din 1980, există în China – spun analiştii – o spectaculoasă creştere a adeziunii şi a inventivităţii religioase. Persoane şi grupuri de diferite credinţe găsesc căi de a se plasa nu doar în zona „roşie”, controlată de regim, ci şi într-o zonă „gri”, unde îşi disimulează preocupările spirituale sub etichete acceptate oficial, sau chiar într-o zonă „neagră” clandestină. Ba unii au curajul de a-şi practica deschis tradiţia, ca acele mii de pelerini daoişti care de curînd au urcat pe muntele sacru Tai Shan.

Regimul lui Xi Jinping apasă acum pe clapa represiunii dure. Nu numai comunităţile uigure şi kazahe sînt sălbatic reprimate. Budismul tibetan e şi el înăbuşit, confesiunile creştine sînt vizate de asemenea, puterea văzînd în ele „forţe străine ostile” care vor să sape legitimitatea regimului. Se adaugă măsuri de „sinizare” a respectivelor culte, cu scopul de a omogeniza populaţia sub cultura etniei dominante şi sub stăpînirea Partidului comunist.

Într-o tribună din L’Obs (28.01.2022), sinologul Claude Meyer denunţa valul actual de represiune, încheind: „Viitorul va spune dacă o astfel de strategie de îndiguire va putea fi menţinută în deceniile următoare fără a pune în pericol stabilitatea socială şi, prin urmare, dăinuirea regimului pînă la centenarul lui din 2049”.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Foto: wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.