Religia instrument

Publicat în Dilema Veche nr. 932 din 17 – 23 februarie 2022
Religia instrument jpeg

Se înmulţesc astăzi scenariile în care atacatorul se drapează – spre a-şi legitima atacul – în postura atacatului, a victimei. Fantasmatice (sau cinice), ele prind totuşi, atrag destui susţinători, erup socio-politic, geo-politic, sanitar-politic. În Franţa, Éric Zemmour are în sondaje preferinţele a 16% din alegători, aproape c-o întrece pe Marine Le Pen. Ca şi ea, agită ideea unei Franţe minate de „străini” (imigranţi şi musulmani). Dar se foloseşte şi de tema creştină. Din element esenţial al culturii şi istoriei ţării, creştinismul devine flamură de cruciadă politică internă. În virtutea ei, Franţa lui Zemmour trebuie să-şi renege adeziunea faţă de universal, pluralism, democraţie. O parte dintre cetăţenii ei trebuie declasaţi, îndepărtaţi, excluşi. Doar aşa Franţa va fi din nou mare. Există desigur, în spaţiul public, respingeri energice ale acestui discurs de extremă dreapta fără frîu. „Rezumînd omul la religia lui, se şterge ceea ce umanitatea are comun. Pornind de aici, oroarea devine posibilă. Zemmour nu ripostează faţă de un război civil: îl creează”, scrie  Frédéric Salat-Baroux, fost secretar general al Preşedinţiei Republicii Franceze (Le Monde, 15 octombrie 2021).

De partea lor, extremiştii musulmani de pretutindeni trîmbiţează „excelenţa” variantei lor de islam. Pe baza ei, instaurează regimuri opresive, comit barbarii şi crime, visează să distrugă Occidentul „degradat”, „satanic”, care ar fi pervertit lumea musulmană.

Regimul Putin – admirat de Zemmour – e alt „agresat” închipuit. Faţă de cei peste o sută de mii de combatanţi pe care Putin i-a masat la graniţele Ucrainei, NATO şi Occidentul răspund prin „măsuri de descurajare”, de „dezescaladare” a conflictului (scriu pe 11 februarie 2022). Ce e drept, prin simpla lui prezenţă, Occidentul democratic liberal face contrast cu regimul autoritar din Rusia, căruia nu-i aprobă pretenţiile de stăpîn peste alte popoare (susţinute, în schimb, de o mare parte dintre ruşi şi de Biserica Ortodoxă Rusă).

La scară mai redusă, avem şi noi victimele noastre inventate. AUR vrea să ne înveţe ce înseamnă creştinismul fără mască şi fără vaccin anti-COVID. La fel conspiraţioniştii, care se tem de vaccinul-cip, modificator de ADN, creator de solzi de peşte. Şi unul, şi ceilalţi se declară asupriţi de sistem, primejduiţi de un plan ocult pentru stăpînirea umanităţii, în vreme ce propaganda lor contribuie la difuzarea virusului, la îmbolnăvirea şi moartea unor oameni.

Ce rol capătă credinţa în asemenea fenomene, în care ameninţătorul îşi construieşte postura de ameninţat? E limpede: un rol subaltern. E vorba despre o variantă de credinţă (posibilă în orice religie) subordonată brutal unei ideologii, o ideologie de opoziţie, de luptă împotriva pluralismului şi a democraţiei liberale. Şi cum credinţa are potenţial înalt de înflăcărare şi de adeziune, ideologia respectivă îşi sporeşte, cu acest combustibil, puterea de atracţie, de manipulare mentală. Cu ardoarea lui, ingredientul religios poate fi folosit la inventarea unui conflict, chiar la punerea lui în operă. Poate sluji la a înfăţişa o tensiune socială – inerentă şi tratabilă pacific în societăţile liberale, pluraliste – drept ciocnire de neevitat. Ataşamentul faţă de religia proprie ajunge să fie deviat în indiferenţă, dispreţ, ură, excluziune faţă de „celălalt”, fie el religios, etnic, de altă convingere sau pur şi simplu realist şi raţional. Or, cînd e exploatată astfel, o credinţă decade masiv în credulitate. Discernămîntul – cerut în orice religie – e lăsat de izbelişte. Peste policromia complicată a lumii se aşterne un linţoliu de alb în opoziţie cu negrul. Mintea, conştiinţa se odihnesc uşurate. Nu mai e nevoie de ele decît pentru a ilustra antagonismul. Reflexivitatea nu-şi mai află rostul, nici efortul de a cunoaşte în celălalt reflexul diferit al aceleiaşi lumini care te luminează pe tine. Judecata de pe urmă e deja rezolvată. Se poate profita deja de ea.

Subordonată unei asemenea ideologii de opoziţie, religia e grav avariată în detenta ei spre universal. E prea puţin percepută în raportul ei – definitoriu – cu divinul atotţiitor, care dă rost realului, care îl interpelează în întregul său. Viaţa credinţei, cultura pe care acea religie le-a creat nu mai contează pentru încărcătura lor propriu-zis spirituală. Contează ca armă în conflict. Dominicanul Adrien Candiard, cu înalte studii de istorie şi ştiinţe politice, spunea pe drept cuvînt: mulţi creştini sînt stînjeniţi văzînd că interesul pentru identitatea creştină a Franţei e redobîndit doar ca o reacţie la islam (Cît a mai rămas din noapte?, Editura Spandugino, 2020). Remarca indică bine ce se întîmplă cînd o religie, aici cea creştină, ajunge să fie subordonată – în ochii unei mari părţi din societate – ideologiei de opoziţie. Istoria şi cultura acelei societăţi în adîncimea lor, modelată în mare parte de creştinism, sînt percepute pieziş, reductiv. Moştenirea creştină nu mai e cunoscută şi recunoscută în mod consistent, drept element formativ, interior, în destinul acelei societăţi. E luată în seamă prin ocol exterior, ca instrument îndreptat spre exterior, pentru a-l ţine la distanţă pe „străin”.

Cît despre creştinism în sine, interesul faţă de el păleşte. Capacitatea lui de a tematiza sensuri care deschid către transcendent – şi de aici spre universalul uman – nu prea contează pentru discursul ideologic. Stînjeneala catolicilor francezi vine şi de aici: din faptul că credinţa e redusă la ideologie, oricare ar fi ea.

Or, o gîndire religioasă vie refuză o asemenea reducţie. Logica internă a credinţei ţine de întîlnirea între incomensurabile, de îmbinarea lor paradoxală. Nu se potriveşte cu produsele propagandei, cu scenarii placate silnic pe realitate, cu platitudinea mentală. Dimpotrivă. O întreagă secţiune a cărţii lui Andrei Pleşu, Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste, analizează modul în care mesajul christic include, la tot pasul, „subminarea ideologicului”. Christos nu lasă gîndirea să moţăie, să devină credulă, instalată în certitudini de joasă speţă. O mobilizează, îi cere să ia seama la lumina Lui care se pune pe diversitatea, tensiunile, nuanţele, bogăţia realului. Îi cere să le judece şi să le asume în această lumină. Îndeamnă gîndirea să rămînă în mers, să rămînă pe cale. El se adresează fiecărei persoane umane, dar aşteaptă ca ea să fie atentă, cercetătoare, responsabilă faţă de adevărul Lui, care dă sens universalului.

Tocmai în virtutea acestei responsabilităţi se poate concepe deschiderea spre diversitatea manifestărilor divinului, prezente în fiecare om, în comunităţi, în culturi. Pentru mulţi credincioşi, deschiderea în cauză e o datorie spirituală, din care decurge şi adeziunea la pluralism, la democraţia liberală.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Foto: wikimedia commons

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.