Relativism forțat

Publicat în Dilema Veche nr. 854 din 20 - 26 august 2020
Theodor Pallady jpeg

Perioada „pandemică” a (cam) închis lumea în case, crescînd e-commerce, dar mai ales vînzarea de terminale și conținut digital. Traficul pe platformele de tip Netflix sau Apple TV a explodat. Prin urmare, ideologia acestor produse culturale de masă a devenit mai larg accesată și, poate, mai vizibilă. Nu presupun, conspiraționist, că Netlix are o centrală doctrinară care filtrează ce nu convine și pretinde ce se impune, ci că industria algoritmică a serialelor preia spiritul postmodern, progresist, al unei bune părți din elitele occidentale. Serialele devin scena unei societăți „cum trebuie”: societatea spre care tindem și care ne e recomandată implicit. Ca ficțiuni, aceste conținuturi prefigurează și educă, banalizînd o serie de idei din agenda pomenită. Ca ficțiuni „realiste”, ele au totuși un aer artificial, de laborator cu proceduri stereotipe și, prin urmare, o supărătoare doză de previzibil. Altfel spus, ele nu reflectă stadiul actual al dezbaterilor sociale, ci scopul lor prestabilit. Nu apar, de pildă, și protagoniste, ci numai protagoniste. Nu ni se propun prezențe „de culoare”, ci – adesea – povești în care albii sînt atît de marginali, încît devin stridenți. Cuplurile gay nu ocupă locul statistic discret din viața reală, ci însuși centrul narațiunii. Pedofilii apar deja ca victime ale unei înclinații genetice: ei nu trebuie izolați social, ci dezintoxicați, precum alcoolicii. Eroinele – mai ales dacă sînt polițiste, detective sau agente CIA – nu mai reprezintă „forțele binelui”, căci sînt ba bipolare, ba posesoare ale unor culpe secrete, care șterg diferența naiv-clasică dintre law enforcement și lumea infracționalității. Asistăm la o epopee fără „modele”, în care virtutea și viciul coabitează de ambele laturi ale „baricadei”. O lume moral-imorală, egalitar condamnată la ambiguitate și umbră. S-a trecut de la maniheismul pueril din epoca filmelor western la chestionarea radicală a faptului justițiar, care-și pierde rațiunea de a fi într-o societate cu aparențe trucate și suferințe comune.

Ideea că Binele și Răul nu sînt separate de o frontieră hermetică nu e nicidecum apanajul „deconstructivist” al relativismului etico-axiologic „postmodern”. În fond, și morala creștină ierarhizează păcatele: capitale sau chiar impardonabile (precum acela „împotriva Duhului Sfînt”), dar și „veniale”, adică ușor de iertat. La fel, binele nu e nici garantat, nici compact sau indivizibil, căci Demonul îl poate simula (sau maimuțări), iar sufletul omului căzut e plin de porniri insidioase, de false virtuți și tactici de camuflaj ipocrit. Hagiografia ne arată figuri „exemplare”, dar abundă în povești edificatoare despre păcătoși pocăiți: Saul se schimbă în Pavel, Maria-Magdalena răscumpără ascetic o lungă carieră de prostituată, bogați nemilostivi devin campionii filantropiei, pe cînd nebunii întru Hristos desfid orice pre-catalogare etică, asumînd gesturi pasiv-agresive de răsturnare a „ordinii” morale: tîrîie, asemenea cutărui filozof cinic, cîini morți prin colbul străzilor, umblă despuiați precum gymnosofiștii, se travestesc sau dau buzna în baia femeilor (căci Dumnezeu e asexuat, asemenea ierarhiilor angelice), încalcă postul și multe alte năzbîtii, menite să dovedească libertatea omului, izgonit din rai pentru îndrăzneala de a cunoaște binele și răul, dar sortit „tot mai marii asemănări” cu Creatorul al cărui chip îl poartă. Tema „omului lui Dumnezeu” (adică a „sfîntului ascuns”) jalonează sursele patericale egiptene și siro-palestiniene, anticipînd psihologia abisală și situațiile dostoievskiene.

Dacă „noutățile” progresiste nu sînt chiar atît de „noi”, ce le diferențiază – totuși – de ethos-ul creștin „tradițional” și declarat anacronic? În cîteva cuvinte: lipsa Judecății și a Judecătorului.  Universul omului premodern includea – după cum am arătat succint – toate surprizele aferente transgresiunii și redempțiunii, într-o logică paradoxală, integrată sau subsumată teologiei apofatice. Ethos-ul postmodern menține această perspectivă, legată de amestecul indiscernabil dintre viciu și virtute în psihicul uman, dar elimină cenzura transcendentă: pătimim limitele noastre mortale, făcîndu-i să sufere pe alții și pe noi înșine, dar nu mai putem impune vreun criteriu de cristalină departajare între ce se cuvine și ce nu. Este aceasta o lume mai bună sau mai rea? Iată întrebarea la care, deja, ne refuzăm orice răspuns.

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.
image
Momentul în care Roxana Donisan a fost atacată de rechin a fost filmat de un turist. „A ajuns până la geamandură, acolo a înhăţat-o rechinul“
Părinţii Roxanei Donisan, românca ucisă în Egipt de un rechin, au povestit că fiica lor a găsit oferta de vacanţă în staţiunea Hurghada în ultima clipă şi a ocupat singurul loc rămas liber în avion. Acum aşteaptă să ajungă acasă trupul neînsufleţit al singurului lor copil.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.