Refuzul excluziunii

Publicat în Dilema Veche nr. 926 din 6 – 12 ianuarie 2022
Refuzul excluziunii jpeg

Într-o convorbire cu Andrei Pleşu (publicată în volumul Teme ecumenice), Părintele Andrei Scrima amintea o scenă de la reuniunile pe care grupul de intelectuali de la Antim le organiza în incinta şi în atmosfera mînăstirii bucureştene. Era prin anii ’40 ai secolului trecut. „La sfîrşitul unei conferinţe de duminică, cu multă asistenţă laică, unde se vorbise şi despre Djalal-od-Din Rumi şi despre Ramakrishna, un călugăr se ridică şi spune: «Mă iertaţi. Dumneavoastră citaţi un musulman, altcineva citează un hindus. Dar ce este atunci aici?». Şi Părintele Benedict Ghiuş a răspuns foarte simplu: «Dacă Dumnezeu a spus că, la sfîrşitul vremurilor, îşi va lua la sine toate oile, cum pot eu să le exclud? Cum pot respinge pe cineva care vorbeşte astfel despre El? Cum pot să nu-l ascult?».”

Deosebit în cuvintele Părintelui Ghiuş e faptul că ecumenicitatea nu apare ca atitudine umană „liberală” sau religios tolerantă. Ecumenicitatea se rosteşte în numele lui Dumnezeu însuşi. Apare ca luciditate faţă de universalul Lui, ca datorie de a recunoaşte calitatea radiaţiei Lui, oferită în mod specific fiecărui spaţiu religios. Omul angajat în credinţă, familiar cu „tonul” revelaţiei din credinţa proprie, n-ar fi de aşteptat oare să perceapă şi „sunetul” altor manifestări divine, altor limbaje religioase în care Dumnezeu se rosteşte pe sine? Nu pentru a se converti la ele, de vreme ce calea propriei credinţe e deplină, duce la intimitatea cu Ţinta. Ci pentru a nu dispreţui ori combate alte tradiţii în care Dumnezeu însuşi se manifestă.

Omul angajat în credinţă n-ar putea oare să aibă „ureche bună” şi pentru alte glasuri religioase care, cu limpezime şi ardenţă, invocă pe Cel transcendent ca pe un intim? „Cum pot respinge pe cineva care vorbeşte astfel despre El? Cum pot să nu-l ascult?”, spunea Părintele Ghiuş tocmai din interiorul credinţei lui.

Iată o ecumenicitate care s-ar putea numi „polară”, fiindcă e atenţie faţă de Polul divin care se comunică pe Sine – cu deplinătate – diferitelor spaţii spirituale ale umanităţii. Acest tip de ecumenicitate a căpătat relief în gîndirea unor filozofi, teologi, cercetători ori adepţi ai religiilor din secolul XX.

Totuşi, de-a lungul istoriei n-a lipsit altă atitudine interreligioasă. Sub lumina puternică a propriei credinţe, mulţi n-au mai perceput împrejur decît penumbră sau întuneric. Exegeza valorizantă a propriei credinţe a recurs, pe alocuri, la deprecierea celorlalte tradiţii, mai ales a celor vecine. Ele au acces – se susţine – doar la umbra adevărului; noi, în schimb, am primit lumina lui plină, desăvîrşită, directă. Sau se admite că şi ceilalţi au primit o revelaţie divină, dar nu au înţeles-o ori s-au abătut de la ea, au desfigurat-o. E ca şi cum calitatea propriei religii ar avea neapărat nevoie, pentru a se manifesta, de minorarea celuilalt. Hermeneutica internă deviază astfel în polemică externă. În termenii Părintelui Scrima, care denunţa confuzia, unicitatea propriei tradiţii revine, în asemenea cazuri, la a-i proba superioritatea faţă de celelalte.

Chiar cei mai mari hermeneuţi se întîmplă să facă apel la procedeu. Printre primii, Origen. În Omilii la Exod, de pildă, pune în cîrca învăţaţilor iudei înţelegerea literală a Bibliei, grosolănia mentală, alipirea de terestru, pe cînd doar creştinismul are avea vocaţia sensului înalt, spiritual, luminos. „Ei nu pricep în cuvîntul lui Dumnezeu nimic fin, nimic subtil, nimic duhovnicesc, ci totul este gros şi îngroşat căci « inima acestui popor s-a îngroşat » (Isaia 6, 10).” Eşti stînjenit să auzi în gura unui hermeneut şi teolog de foarte mare înălţime asemenea strîmbătate de judecată. El pare să nu ia în seamă că declaraţia e rostită tocmai în spaţiul iudaismului, că e acolo asumată ca „bold” critic, mereu prezent, care întreţine luciditatea, vitalitatea religioasă. Nu. În loc să o perceapă ca mobilizatoare spiritual, o ia drept autocondamnare a iudaismului. Deşi a avut contacte cu învăţaţi evrei, Origen ignoră vasta, rafinata creativitate hermeneutică iudaică, dinaintea şi din timpul lui. Iudaismul îi e folositor doar ca fundal de contrast pentru celebrarea creştinismului.

Ar mai fi poate o explicaţie: ca să ia în mod legitim „prada egipteană” (interpretată de Origen drept revelaţie adresată evreilor, preluată de „adevăratul Israel”), gîndirea creştină trebuie să-i delegitimeze pe „egipteni”, să-i arate nedemni de bogăţia lor. Dar se potriveşte asta cu felul în care Duhul operează? Lucrurile Spiritului trebuie neapărat „luate” dintr-un tezaur pentru a putea fi depuse într-altul, cum e necesar cu materiile terestre?

Iată-l şi pe Philon din Alexandria, intelectualul evreu hrănit cu filozofie greacă. În De vita contemplativa, scopul lui e să-i prezinte pe therapeuţii iudei din Alexandria drept „adevăraţii filozofi”, superiori celor „păgîni” (temă care va face carieră strălucită şi în creştinism). Philon cade şi el în capcana apologeticii brutale. E simplu: adeptul unei şcoli sau al unei religii revendică pentru ea monopolul pe sensul spiritual, în vreme ce „ceilalţi” sînt condamnaţi la sens material, la înţelegere infantilă şi eroare. Philon îşi învăluie therapeuţii în volute alegorice oricît de riscante, le pune în spate sensuri spirituale oricît de vertiginoase. Dar în alegoriile elene ori în bestiarul simbolic egiptean refuză să vadă altceva decît naturalism stupid, smintită alipire de materie. Campion al exegezei alegorice pentru Biblie, Philon se comportă ca un retor necioplit în faţa banchetelor socratice, cărora le acordă doar un înţeles înjositor, vulgar.

Discreditarea celuilalt, cu mijloace oricît de brute şi de strîmbe, apare în unele discursuri apologetice din orice spaţiu religios (iudaismul le are pe ale sale, fundamentalismul islamic livrează o bogată partitură, astăzi agresivă pînă la terorism). Iar procedeele discreditării sînt, în genere, banale, mereu aceleaşi, „ecumenice” şi ele. Cel mai la îndemînă constă în amintita partiţie de principiu, contrastant binară: sens literal ori fals (ei) vs sens spiritual şi adevărat (noi). Hermeneutica ajunge, în acest caz, materie gata mestecată, prejudecată, rechizitoriu.

De la sfîrşitul secolului al XIX-lea înainte, savanţi şi cercetători ai religiilor au deschis, pentru occidentali, accesul spre consistenţa altor spaţii de credinţă, de gîndire spirituală, de raport intens cu transcendentul. Interesul cultural şi interesul propriu-zis spiritual s-au îmbinat pentru a suscita, într-un anumit public, conştiinţa Ţintei comune care convoacă religiile lumii. Sigur că atitudinea monopolului pe adevăr şi pe divin continuă să aibă adepţi. Dar dialogul interreligios îşi face şi el drum chiar în sînul Bisericilor. Papa Francisc îl susţine în practică, Patriarhul Daniel şi Biserica Ortodoxă Română l-au susţinut în cadrul Sinodului pan-ortodox din Creta.

E un mod de a lua aminte la universalul divin, cel despre care, în secolul VI, Dionisie Areopagitul spunea: „Nu există decît un Principiu a toate şi spre acesta au condus îngerii pe cei ce au voit să-i urmeze, din orice popor, pentru care ei au fost rînduiţi”.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Foto: wikimedia commons

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.