Privilegiul trupului

Publicat în Dilema Veche nr. 969 din 3 noiembrie – 9 noiembrie 2022
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

Îmi amintesc cum am auzit pentru prima dată, la cursurile profesorului Andrei Pleșu, despre „supra-angelicitatea omului” și despre paradoxala limită pe care trupul, învinovățit de toate relele, o constituie în calea păcatului. Cîțiva ani mai tîrziu, textul din Despre îngeri (2003) reda prospețimea și elocvența prelegerii: „Corpul își transferă limitele și asupra păcatului. Nu poți cădea mai jos decît o îngăduie constituția precară a cărnii. Îngerii însă, lipsiți de frîna corporalității, au atins niveluri ale prăbușirii de care omul nu e în stare”. Andrei Pleșu se referea aici la o tradiție întîlnită și în Răsărit, și în Apus, al cărei mediator fusese Sfîntul Ioan Casian. Iată ce scria în Convorbirile sale: „Vedem că aceia care nu sînt opriți de nici o piedică a trupului să-și îndeplinească dorințele lor, adică demonii și celelalte duhuri ale răului căzute din rîndurile îngerilor, sînt cu totul răufăcători pentru oameni prin aceea că nu șovăie să facă răul odată ce l-au început; sufletul lor, dezlegat de substanța materiei, este pe cît de iute la planuri, pe atît de primejdios la înfăptuiri și, fiindcă le este foarte ușor să facă fără zăbavă ce au vrut, neintervenind nici un moment de răzgîndire mîntuitoare, răul pus la cale se înfăptuiește nemijlocit” (trad. de David Popescu). 

E pusă aici în lumină o radicală și dramatică diferență între două moduri de a fi: pe de o parte, spiritul pur, cu beneficiile naturii intelectuale libere de constrîngerile existenței în trup, iar pe de altă parte, spiritul întrupat, ale cărui condiționalități și carențe sînt contrabalansate de limita însăși – trupul. În fața răului, ceea ce pentru om poate fi tentație sau păcat, pentru îngeri devine o iremediabilă cădere. Ființa netrupească primește cinstea proximității față de Creator, însă și riscul teribil al îndepărtării fără întoarcere. În vreme ce omul, la frontiera dintre transparența spiritului și opacitatea materiei, are privilegiul propriei fragilități. Sfîntul Ioan Damaschin transferă lapidar această înțelepciune în marea sa sinteză dogmatică: „Îngerul este incapabil de pocăință pentru că este necorporal. Omul însă, din pricina slăbiciunii corpului, are parte de pocăință” (trad. pr. D. Fecioru). De ce această stranie protecție tocmai prin ceea ce, aparent, face ca omul să fie mai prejos decît îngerii? 

O parte importantă a tradiției primelor secole considera că demnitatea omului de a fi creat „după chipul” lui Dumnezeu (Gen. 1, 26) consta în realitatea sufletului și a facultăților sale, lăsînd trupul de cele mai multe ori în „regiunea neasemănării”, după cum a fost numită, cu o expresie platoniciană, existența marcată de păcat. Retorica platoniciană, preluată de teologia creștină, și o anumită încordare ascetică împotriva modului de a fi trupesc au condus la imaginea unei polarități structurale a ființei umane, cînd, de fapt, era vorba de o antiteză funcțională. Altfel spus, dacă citim literal textele acelei epoci, am putea rămîne cu impresia că din tot ce înseamnă omul doar sufletul contează și că „trupul” devine aproape un centru autonom al vieții departe de virtute. Or, nici experiența spirituală și nici inteligența hermeneutică a Părinților nu puteau lăsa să se înrădăcineze o astfel de interpretare. 

Dimpotrivă, omul este în integralitatea sa suflet întrupat, imposibil de redus la imaginea unei încarcerări a identității pure a sufletului în materia deviantă a corpului. Cu o pregnanță aparte, Sfîntul Grigorie Palama susținea paradoxala superioritate a omului în raport cu îngerii tocmai prin relația dintre suflet și trup. Argumentele ar fi trei: 1) doar sufletul este deopotrivă esență și energie (în relație cu trupul), reflectînd astfel relația dintre esență și energie de la nivel divin; 2) omul, spre deosebire de menirea slujitoare a îngerului, are vocația de a stăpîni creația; 3) doar el, prin trup, poate produce lucruri noi, fiind – în raport cu Creatorul – un meșteșugar, însă unul foarte înzestrat. Rămîne, peste toate, rațiunea supremă: corporalitatea nu este o pedeapsă, ci o verigă de legătură cu lumea. De aceea, Întruparea are sens nu numai pentru om, ci și, prin el, pentru întreaga creație. Trupul e o limită binevenită în calea răului iremediabil tocmai pentru că e „salutis cardo”, după cum scria Tertulian.

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. A publicat recent Inteligența inimii. Schițe pentru un portret al virtuții (Editura Spandugino, 2021).

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

femeie inele de aur mana bijuterii shutterstock 1966151602 jpg
Zodiile care nu trebuie să poarte aur sub nicio formă. Cum alungi ghinionul adus de bijuterii
Deși este unul dintre cele mai iubite metale prețioase, poartă ghinion. Un astrolog celebru spune de ce nu e bine să purtăm aur. Totodată, există și un ritual simplu prin care se alungă spiritele rele.
cum poti avea succes la interviul de angajare jpeg
Noua strategie folosită de angajați pentru a obține măriri de salariu
Tot mai mulți angajați se arată interesați de posturi pe care nu au nicio intenție să le accepte doar ca să își forțeze șefii de la actualul loc de muncă să le ofere o mărire de salariu, arată Business Insider.
Multe localități din Siberia nu au căldură FOTO SHUTTERSTOCK
Rușii din Siberia îngheață în case: „Ucraina supraviețuiește fără încălzire, iar aici, în Hakasia, viața este îngrozitor de grea”
Rușii din regiunile cele mai izolate ale Rusiei sunt lăsați să înghețe, în timp ce președintele țării Vladimir Putin cheltuiește zeci de miliarde de dolari purtând un război de cucerire în Ucraina.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.