Pledoarie pentru micile virtuți

Publicat în Dilema Veche nr. 847 din 2 - 8 iulie 2020
Pledoarie pentru micile virtuți jpeg

Elogiată, însă puțin practicată, virtutea este o temă prea solemnă pentru a intra în preocupările curente. Pentru unii ține de o etică maximalistă, ipostaziată eroic, implauzibilă în viața de zi cu zi. Pentru alții – un element de retorică motivațională în momente de cumpănă. Pentru cei care cred în realitatea ei, virtutea rămîne orizontul inspirator al unei condiții greu de atins. În păienjenișul relațiilor și în multipla stratificare interioară pare să nu fie loc pentru construirea unei vieți virtuoase, singura care pentru antici dădea măsura umanului. A trăi sub privirea exigentă a acestui ideal n-a fost nicicînd o regulă general asumată, însă a devenit cu atît mai puțin de cînd regula și-a pierdut valența lăuntrică, osificîndu-se în normă legislativă, și nici consensul asupra virtuților nu mai poate fi invocat. Persistă totuși în preajma noastră, uneori muzeal, alteori ca reflex moral sau ca nostalgie a unei umanități ideale, virtutea curajului sau a dreptății, a înțelepciunii sau a stăpînirii de sine. Dar și atunci cînd ni se întîmplă să ne raportăm la ele, le considerăm mai degrabă sub specia excepției și a eroicului.

Creștinismul, se știe, a propus cele trei virtuți „teologale”: credința, iubirea și speranța, care se vor resorbi în iubirea devenită prin Învierea lui Hristos mai tare decît moartea. Și a mai adăugat ceva esențial la portretul virtuții: funcția sa restauratoare. Căci pentru creștini a fi virtuos nu e un scop în sine și cu atît mai puțin împlinirea umanității, ci abia condiția de acces la o umanitate înnoită. Cu toate acestea, deși situate în planul intermediar al vieții practice, al confruntării cu sine și al conviețuirii cu ceilalți, nici virtuțile creștine nu au scăpat de riscul eroizării și, astfel, al unei prezumate inaccesibilități. Speranța, căreia Charles Péguy i-a intuit condiția inconfortabilă în modernitate, pare a fi cea mai stranie dintre cele trei, confundată cu optimismul și respinsă ca dispoziție a sufletelor slabe. Iar atîta vreme cît sfințenia este privită ca desprinsă de cotidian și doar dinspre consacrarea ei, nici virtuțile care îi țes trupul nu apar tuturor ca plauzibile.

Totuși, avem nevoie de virtuți pentru a ne modela umanitatea și, mai cu seamă, pentru a putea trăi împreună cu ceilalți. E ceea ce resimt mulți dintre noi nu numai cînd conflictele iau forme exacerbate, cînd pozițiile trec dincolo de limita vehemenței, cînd diferențele nu mai pot coexista, ci și atunci cînd în viața de zi cu zi dau prea des peste acreală, mitocănie, prost gust, țîfnă, impertinență. Sau cînd forma maximă de civilitate e redusă la repetarea stridentă a unor formule de politețe din care n-au mai rămas decît sunetele. Nu trăim atunci o nostalgie irepresibilă după moderație, afabilitate, modestie, bună cuviință, discreție? Pînă la înălțimea curajului și a dreptății, mai ales a dreptății pe care mulți o reclamă cu o imensă dorință de a o împărți, după criterii întotdeauna sigure, n-ar fi potrivit să ne exersăm capacitatea de a nu le face celorlalți viața amară? Sau îngăduința de a le mai acorda o șansă în fața tribunalului imperios al conștiinței noastre? Sau îndemînarea de a duce o conversație plăcută, care alături de afabilitate dă naștere virtuții cordialității, atît de prețuite de un sfînt ca François de Sales? În fața războaielor crîncen purtate mai ales în mediul virtual, n-ar fi util să scoatem din registrul prăfuit și ușor disprețuit al moderației toate valențele prin care conviețuirea devine cu adevărat posibilă? În locul gustului de cenușă al urii, e relativ la îndemînă să fim ceva mai discreți și, poate, să avem ceva mai mult umor. Știu, mi se va spune că nimic din toate acestea nu e potrivit pentru cei care cred cu tărie în ceva. Sînt virtuți „defensive”, după cum le numea Natalia Ginzburg, care nu ne expun și nu ne călesc. Dar nu reflectă ele, la măsura imperfecțiunii noastre cotidiene, ceva din perfecțiunea marilor virtuți? Personal, mai degrabă decît în ceva prefer să cred în Cineva care nu ne-a lăsat mandatul judecății, ci pe cel al dragostei „care nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mînie, nu gîndește răul” (I Cor., 13, 5).

Pentru lectură estivală: Carlo Ossola, Trattato delle piccole virtù. Breviario di civiltà, Venezia, 2019.

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. A publicat recent (împreună cu Daniela Dumbravă) volumul André Scrima: expérience spirituelle et langage théologique, Roma, 2019. 

Foto: Saint François de Sales (wikimedia commons)

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.