Paradoxul unui caz inclasabil

Publicat în Dilema Veche nr. 895 din 3 - 9 iunie 2021
Theodor Pallady jpeg

Aparțin generației intelectuale care s-a format cu obsesia libertății și a practicat anticomunismul. Refluxul istoriei deschide acum culoarul unei generații marcate de obsesia egalității și de pandantul ei teoretic, anticapitalismul. Între acești doi versanți, portretul biografic al Părintelui André Scrima, recent publicat de profesorul ieșean Ioan Alexandru Tofan (Humanitas, 2021), prezintă viața unei personalități parcă menite generației mele, deși cred că mobilitatea sa evanescentă – prin toate locurile și timpurile (imaginare) – îl fac delectabil, din fericire, pentru cititorii de toate vîrstele și orientările.

Acest „gentleman creștin”, cum l-a numit Andrei Pleșu, a lăsat o urmă durabilă printre ucenicii cîștigați în anii ʼ90, cînd s-a repatriat (de fapt, a revenit pe meleagurile natale, căci patria lui terestră nu avea contur). Stă dovadă în acest sens faptul că unii dintre cei mai fervenți discipoli – în frunte cu Anca Manolescu, Virgil Ciomoș, Vlad Alexandrescu, Anca Vasiliu și Bogdan Tătaru-Cazaban – i-au grădinărit cu venerație arhiva postumă (lăsată Colegiului Noua Europă) și i-au editat riguros textele, într-un proces laborios, încă plin de surprize. Impresii la fel de durabile va fi produs André Scrima și în alte medii și vremuri, cam pe oriunde l-a purtat fecundul, neliniștitul & complexul său parcurs terestru. De altfel, însăși noțiunea de „urmă” (a transcendenței) ocupă o poziție centrală în hermeneutica unificatoare prin care Părintele Scrima și-a ilustrat polifonicele înzestrări.

Fostul ucenic al misteriosului Ivan Kulîghin – călugărul rus temporar exilat la mînăstirea Antim, ca magistru isihast al Rugului Aprins – avea să distribuie vestigii memorabile în toate spațiile pe care le-a traversat (Franța, Elveția, India, Italia, Liban, SUA, Turcia, Israel, Muntele Athos). Discret și evanescent, girovag specializat în dispariții și apariții deopotrivă neașteptate, Părintele Scrima și-a marcat toți interlocutorii – erudiți din ordine monahale apusene, Papi (precum Ioan al XXIII-lea și Paul al VI-lea), feluriți cardinali participanți la Conciliul II Vatican, un patriarh ecumenic (de talia lui Athenagoras) sau teologi creștini și musulmani, frecventați la Beirut – lăsînd fiecăruia o amintire ușor perplexă, afectuoasă și admirativă.

Ioan Alexandru Tofan a întrețesut migălos și expresiv suma mărturiilor disponibile, cercetînd atît arhive (inclusiv la CNSAS, NEC și mînăstirea Deir El Harf) și corespondența păstrată, dar și o sumedenie de evocări/mărturii apărute în țară și în presa internațională. Citind reconstituirea unui traseu existențial care începe și se încheie în România, după ce a ocolit lumea, neocolindu-i punctele spirituale nevralgice, nu poți spune că descoperi un „nou” Scrima, în sfîrșit despuiat. Omul rămîne la fel de enigmatic precum o scenă pictată în clarobscur. El atinge toate genurile proxime, căci se învecinează cu toate formele cunoașterii, dar lasă lumii prin care a trecut dîra unei diferențe specifice fără definiție.

Trebuie să-i recunoaștem spiritul de finețe (lipsit de o geometrie propriu-zisă), curiozitatea culturală superior-diletantă, geniul transpunerii simbolice, vivacitatea analogică, independența (față de politică, ideologii, grupări și adevăruri osificate), dar și simțul dialogic al unui networking eficient, în slujba unor proiecte inefabile. Fiind cu deplină pregnanță el însuși, nu cerea pentru sine nimic. Era pasionat, dar și distanțat, grație talentului ironic, practicîndu-și chemarea agapică la adăpostul unui scut platonic. În fine, deși peste măsură de inteligent, a acceptat, cu o smerenie diaconală, patronajul unor figuri bisericești importante, pe care le-a sfătuit, fără să le manipuleze. Pe scurt, a respectat cele trei voturi monahale (sărăcia, castitatea și ascultarea) într-o formulă sui generis, fidelă Duhului Sfînt, care suflă unde voiește... Cel mai mult m-aș bucura dacă receptarea lui în Ortodoxia românească ar depăși retorica exotismului și plecăciunea fariseică dinaintea excepției. Părintele André Scrima și moștenirea sa spirituală merită o dezbatere profundă, care să pună în lumina unei noi conștiințe ecleziale atît motivele pentru care a plecat, cît și pe cele pentru care a dorit să treacă dincolo tocmai aici.

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.