Pandemia, între vaccin şi fantasme

Publicat în Dilema Veche nr. 917 din 4 – 10 noiembrie 2021
Pandemia, între vaccin şi fantasme jpeg

M-am vaccinat cu cele trei doze anti-COVID la Spitalul Universitar de Urgenţă. De fiecare dată, lucrurile au mers rapid, bine protejat sanitar, bine organizat. Aveai senzaţia că, pe lîngă masivul oficiu al personalului medical, îţi făceai şi tu mica datorie de comportament adecvat în faţa pandemiei. Se spune că autorităţile dau ştiri şi iau măsuri contradictorii, insuficiente, ineficace. Există totuşi constante informaţii de bază, formulate de specialişti, preluate de media: vaccinul nu dă imunitate absolută, împiedică doar forme acute ale bolii, măsurile de precauţie trebuie menţinute, restricţiile de comportament public ajută la combaterea bolii. A te vaccina, a purta mască, a păstra distanţa sanitară sînt lucruri prin care tu personal poţi participa la depăşirea crizei. Te protejezi pe tine, îţi protejezi semenii, nu încarci spitalele şi un corp medical suprasolicitat, care îşi face cu devotament datoria. Nu e nevoie decît de bun-simţ ca să-ţi dai seama de asta.

Sigur că aproape doi ani de suspendare a vieţii normale, de pericol, tragedii şi nesiguranţă aduc apăsare mentală, chiar angoasă resimţită social. Dar nu mă aşteptam ca din spaţiul credinţei să apară contribuţii atît de spectaculoase la prelungirea crizei, la creşterea anxietăţii publice. Dacă formaţiunea AUR şi-ar realiza numele, ar trebui să avem unire în libertatea de a refuza masca anti-COVID. AUR: „Alianţa pentru Ultracontaminarea Românilor” de COVID, naţionalism încruntat, xenofobie, fală antieuropeană. Cît despre figuri ca ierarhii de la Tomis şi Giurgiu, ca unii stareţi din ţinutul Neamţ, mitologia lor antivaccin e năucitoare. E de rîs. Un fel de trump-credinţă ortodoxă.

Ei sînt, ce e drept, voci izolate, cele mai stridente fiind condamnate sever de purtătorul de cuvînt al Patriarhiei, dl Vasile Bănescu. Patriarhia are – în valul patru al pandemiei – un discurs echilibrat: îndeamnă spre consultarea medicilor în ceea ce priveşte decizia fiecărui credincios de a se vaccina. Există chiar ierarhi, precum Mitropolitul Olteniei, şi preoţi care îndeamnă oamenii să fie, pe bază de credinţă, raţionali, să respecte măsurile de protecţie, să se vaccineze. Un preot din Bucureşti a invitat medicul care l-a tratat de COVID să le vorbească credincioşilor în biserică despre beneficiul vaccinării (Digi24, 25.20.2021). Mi se pare un gest de două ori salutar. Într-un limbaj pe înţelesul comun, doctorul le-a arătat ce posibilităţi are medicina în faţa pandemiei, cu ce dificultăţi şi inteligenţă de cercetare s-a ajuns la tratament. Pe de o parte – lucru nu îndeajuns de frecvent –, publicului i s-au explicat liniile mari ale demersului medical, a putut deveni un interlocutor al medicului, nu un simplu „obiect de tratat”. Pe de altă parte, Biserica se manifesta, la nivel concret de comunitate parohială, ca un spaţiu de dialog firesc cu tipul de competenţă şi de cunoaştere al ştiinţei. Ca un spaţiu deschis, care poate fi interogativ, dar nu obtuz, „fortificat” împotriva altor tipuri de înţelegere şi de raport cu realul. 

În fond, mari Părinţi ai Bisericii n-au fost deloc neinteresaţi de ştiinţa medicală a vremii lor. În secolul IV, Sfîntul Vasile cel Mare, fondatorul celebrului aşezămînt de sănătate care îi poartă numele, ca şi prietenul său, Sfîntul Grigore de Nazianz, au studiat la Atena nu numai retorica şi filozofia, ci şi medicina. Într-un colocviu, cu acte publicate în 2005, „Părinţii Bisericii în faţa ştiinţei medicale a timpului lor”, o contribuţie menţiona că fratele lui Vasile, Sfîntul Grigore de Nyssa, era în mod special atent la demersul ştiinţelor „profane” aflate în continuitate cu filozofia. Interesul lui pentru cunoaşterea ştiinţifică se datora mai ales, spune autoarea, dorinţei de a înţelege akolouthia, „ordinea creaţiei”. Ştiinţa era văzută ca un complement al cunoaşterii spirituale. De-a lungul vremii, predicile multor Părinţi şi autori creştini recurg la metafora medicală, ca să nu mai vorbim de aplicaţiile practice ale medicinei în măsurile pentru sănătatea membrilor comunităţii. În oraşe şi în mînăstiri au existat mereu aşezăminte unde ştiinţa medicală era practicată în cooperare cu ştiinţa spirituală.

Ce e atunci cu fantasmele deversate asupra credincioşilor de vocile unor „talibani” ortodocşi (cum potrivit i-a numit Teodor Baconschi într-un articol recent)? Cel de la Tomis cheamă aprig la răscoală în numele libertăţii de a nu te vaccina (o libertate nepusă nicidecum în cauză). De la Giurgiu se denunţă malversaţiuni de stat cu vaccine expirate. Mai suculent SF, călugări de la Nechit şi Durău îşi previn publicul că, odată vaccinaţi, vor deveni zombi acoperiţi de solzi, că vaccinul e arma unui „Guvern mondial de extratereştri” pentru înstăpînirea peste umanitate (decimată). „Profeţi” de bobote, ei luptă să-şi ferească turma de spurcarea cu vaccin anti-COVID. Ea va fi restul pur al umanităţii, care va traversa victorioasă apocalipsa pandemiei. Sînt prostii, ai spune, prea gogonate ca să fie luate în seamă. Dar venind în numele credinţei, sînt mai grave decît atît. Aceste scenarii de joc video se bazează pe spaimă, pe închidere, pe agresivitate: împotriva ştiinţei, a modernităţii, a Occidentului „păgîn”, „pervertit şi invadator”, a statului, a vecinului de altă opinie. Stîrnesc spaima, închiderea, agresivitatea. Le întăresc. Le exasperează.

Îi stă oare bine credinţei să fie încruntat retractilă, crispată, isterică, terorizantă? Să detecteze pretutindeni duşmani? (În acest caz „nevăzuţi” fiindcă inventaţi.) Nu înseamnă ea tocmai încredere într-o instanţă care, depăşind realul, îi desfăşoară nesfîrşita diversitate? Nu se simte credinciosul asistat, întărit, dilatat de prezenţa divină care îi dă ceva din suflarea ei universală? Nu se simte el responsabil faţă de opera divină care îl include? Cînd survine o criză – de întinderea celei de faţă – e oare potrivit ca discursul credinţei să fie unul de cetate apocaliptic asediată, un discurs care, pe deasupra, pune în pericol viaţa credincioşilor şi pe cea a semenilor? Unde e discernămîntul care tratează criza cu realismul şi speranţa de depăşire pe care le oferă orientarea către Autorul realului?

În tradiţiile spirituale, dilatarea inimii e semnul unei bune aşezări în credinţă. Pe cînd chircirea, „învîrtoşarea” sînt semne de alertă. Sub influenţa lui Dumnezeu, fiinţa umană îşi lărgeşte centrul şi, pornind din centru, îşi lărgeşte capacităţile de înţelegere, de asistenţă a celuilalt, de participare la creaţie. Fiinţa se lărgeşte aspirînd la concordanţa cu partenerul divin, la o receptivitate din ce în ce mai amplă. În cuvintele lui Isaac Sirul (secolul VII): „Ce înseamnă inima milostivă? E o inimă care se aprinde de iubire pentru întreaga creaţie, pentru oameni, pentru păsări, pentru fiare, pentru demoni, pentru toate creaturile... e o milă nemărginită care se trezeşte în inima celor ce se unesc cu Dumnezeu”.

Sînt cuvinte înalte, ale unuia care are experienţa uniunii. Dar ele îndreaptă credinţa fiecăruia spre dilatarea inimii. Spre fuga de fantasme, spaimă, închidere, agresivitate.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.