Pandemia, între vaccin şi fantasme

Publicat în Dilema Veche nr. 917 din 4 – 10 noiembrie 2021
Pandemia, între vaccin şi fantasme jpeg

M-am vaccinat cu cele trei doze anti-COVID la Spitalul Universitar de Urgenţă. De fiecare dată, lucrurile au mers rapid, bine protejat sanitar, bine organizat. Aveai senzaţia că, pe lîngă masivul oficiu al personalului medical, îţi făceai şi tu mica datorie de comportament adecvat în faţa pandemiei. Se spune că autorităţile dau ştiri şi iau măsuri contradictorii, insuficiente, ineficace. Există totuşi constante informaţii de bază, formulate de specialişti, preluate de media: vaccinul nu dă imunitate absolută, împiedică doar forme acute ale bolii, măsurile de precauţie trebuie menţinute, restricţiile de comportament public ajută la combaterea bolii. A te vaccina, a purta mască, a păstra distanţa sanitară sînt lucruri prin care tu personal poţi participa la depăşirea crizei. Te protejezi pe tine, îţi protejezi semenii, nu încarci spitalele şi un corp medical suprasolicitat, care îşi face cu devotament datoria. Nu e nevoie decît de bun-simţ ca să-ţi dai seama de asta.

Sigur că aproape doi ani de suspendare a vieţii normale, de pericol, tragedii şi nesiguranţă aduc apăsare mentală, chiar angoasă resimţită social. Dar nu mă aşteptam ca din spaţiul credinţei să apară contribuţii atît de spectaculoase la prelungirea crizei, la creşterea anxietăţii publice. Dacă formaţiunea AUR şi-ar realiza numele, ar trebui să avem unire în libertatea de a refuza masca anti-COVID. AUR: „Alianţa pentru Ultracontaminarea Românilor” de COVID, naţionalism încruntat, xenofobie, fală antieuropeană. Cît despre figuri ca ierarhii de la Tomis şi Giurgiu, ca unii stareţi din ţinutul Neamţ, mitologia lor antivaccin e năucitoare. E de rîs. Un fel de trump-credinţă ortodoxă.

Ei sînt, ce e drept, voci izolate, cele mai stridente fiind condamnate sever de purtătorul de cuvînt al Patriarhiei, dl Vasile Bănescu. Patriarhia are – în valul patru al pandemiei – un discurs echilibrat: îndeamnă spre consultarea medicilor în ceea ce priveşte decizia fiecărui credincios de a se vaccina. Există chiar ierarhi, precum Mitropolitul Olteniei, şi preoţi care îndeamnă oamenii să fie, pe bază de credinţă, raţionali, să respecte măsurile de protecţie, să se vaccineze. Un preot din Bucureşti a invitat medicul care l-a tratat de COVID să le vorbească credincioşilor în biserică despre beneficiul vaccinării (Digi24, 25.20.2021). Mi se pare un gest de două ori salutar. Într-un limbaj pe înţelesul comun, doctorul le-a arătat ce posibilităţi are medicina în faţa pandemiei, cu ce dificultăţi şi inteligenţă de cercetare s-a ajuns la tratament. Pe de o parte – lucru nu îndeajuns de frecvent –, publicului i s-au explicat liniile mari ale demersului medical, a putut deveni un interlocutor al medicului, nu un simplu „obiect de tratat”. Pe de altă parte, Biserica se manifesta, la nivel concret de comunitate parohială, ca un spaţiu de dialog firesc cu tipul de competenţă şi de cunoaştere al ştiinţei. Ca un spaţiu deschis, care poate fi interogativ, dar nu obtuz, „fortificat” împotriva altor tipuri de înţelegere şi de raport cu realul. 

În fond, mari Părinţi ai Bisericii n-au fost deloc neinteresaţi de ştiinţa medicală a vremii lor. În secolul IV, Sfîntul Vasile cel Mare, fondatorul celebrului aşezămînt de sănătate care îi poartă numele, ca şi prietenul său, Sfîntul Grigore de Nazianz, au studiat la Atena nu numai retorica şi filozofia, ci şi medicina. Într-un colocviu, cu acte publicate în 2005, „Părinţii Bisericii în faţa ştiinţei medicale a timpului lor”, o contribuţie menţiona că fratele lui Vasile, Sfîntul Grigore de Nyssa, era în mod special atent la demersul ştiinţelor „profane” aflate în continuitate cu filozofia. Interesul lui pentru cunoaşterea ştiinţifică se datora mai ales, spune autoarea, dorinţei de a înţelege akolouthia, „ordinea creaţiei”. Ştiinţa era văzută ca un complement al cunoaşterii spirituale. De-a lungul vremii, predicile multor Părinţi şi autori creştini recurg la metafora medicală, ca să nu mai vorbim de aplicaţiile practice ale medicinei în măsurile pentru sănătatea membrilor comunităţii. În oraşe şi în mînăstiri au existat mereu aşezăminte unde ştiinţa medicală era practicată în cooperare cu ştiinţa spirituală.

Ce e atunci cu fantasmele deversate asupra credincioşilor de vocile unor „talibani” ortodocşi (cum potrivit i-a numit Teodor Baconschi într-un articol recent)? Cel de la Tomis cheamă aprig la răscoală în numele libertăţii de a nu te vaccina (o libertate nepusă nicidecum în cauză). De la Giurgiu se denunţă malversaţiuni de stat cu vaccine expirate. Mai suculent SF, călugări de la Nechit şi Durău îşi previn publicul că, odată vaccinaţi, vor deveni zombi acoperiţi de solzi, că vaccinul e arma unui „Guvern mondial de extratereştri” pentru înstăpînirea peste umanitate (decimată). „Profeţi” de bobote, ei luptă să-şi ferească turma de spurcarea cu vaccin anti-COVID. Ea va fi restul pur al umanităţii, care va traversa victorioasă apocalipsa pandemiei. Sînt prostii, ai spune, prea gogonate ca să fie luate în seamă. Dar venind în numele credinţei, sînt mai grave decît atît. Aceste scenarii de joc video se bazează pe spaimă, pe închidere, pe agresivitate: împotriva ştiinţei, a modernităţii, a Occidentului „păgîn”, „pervertit şi invadator”, a statului, a vecinului de altă opinie. Stîrnesc spaima, închiderea, agresivitatea. Le întăresc. Le exasperează.

Îi stă oare bine credinţei să fie încruntat retractilă, crispată, isterică, terorizantă? Să detecteze pretutindeni duşmani? (În acest caz „nevăzuţi” fiindcă inventaţi.) Nu înseamnă ea tocmai încredere într-o instanţă care, depăşind realul, îi desfăşoară nesfîrşita diversitate? Nu se simte credinciosul asistat, întărit, dilatat de prezenţa divină care îi dă ceva din suflarea ei universală? Nu se simte el responsabil faţă de opera divină care îl include? Cînd survine o criză – de întinderea celei de faţă – e oare potrivit ca discursul credinţei să fie unul de cetate apocaliptic asediată, un discurs care, pe deasupra, pune în pericol viaţa credincioşilor şi pe cea a semenilor? Unde e discernămîntul care tratează criza cu realismul şi speranţa de depăşire pe care le oferă orientarea către Autorul realului?

În tradiţiile spirituale, dilatarea inimii e semnul unei bune aşezări în credinţă. Pe cînd chircirea, „învîrtoşarea” sînt semne de alertă. Sub influenţa lui Dumnezeu, fiinţa umană îşi lărgeşte centrul şi, pornind din centru, îşi lărgeşte capacităţile de înţelegere, de asistenţă a celuilalt, de participare la creaţie. Fiinţa se lărgeşte aspirînd la concordanţa cu partenerul divin, la o receptivitate din ce în ce mai amplă. În cuvintele lui Isaac Sirul (secolul VII): „Ce înseamnă inima milostivă? E o inimă care se aprinde de iubire pentru întreaga creaţie, pentru oameni, pentru păsări, pentru fiare, pentru demoni, pentru toate creaturile... e o milă nemărginită care se trezeşte în inima celor ce se unesc cu Dumnezeu”.

Sînt cuvinte înalte, ale unuia care are experienţa uniunii. Dar ele îndreaptă credinţa fiecăruia spre dilatarea inimii. Spre fuga de fantasme, spaimă, închidere, agresivitate.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.