„Otium”: între plictis şi tihnă

Publicat în Dilema Veche nr. 907 din 26 august – 1 septembrie 2021
„Otium”: între plictis şi tihnă jpeg

La începutul lui 2020, coronavirusul a golit brusc spaţiile comunitare. Motoarele activităţilor/distracţiilor cu prezenţă fizică numeroasă s-au oprit, au amuţit. Dintr-o dată în oraşe s-a făcut tăcere, s-a făcut pustiu. Pandemia ne-a schimbat de pe o zi pe alta cotidianul: a pus – pentru cît timp? – viaţa obişnuită în suspensie, a adus peste noi provizoratul unei existenţe precaute, restrînse, izolate, de distanţă sanitară. Din grijă pentru sănătatea noastră şi a semenilor, ne-am închis în case, am fost reduşi la o viaţă de interior. De atunci încoace, motoarele vieţii normale au repornit la viteze mici, cu adaptări dibuite, cu relaxări şi restricţii, sub ondulaţia valurilor de COVID. Ne aflăm în continuare în regimul suspensiei şi al provizoratului.

Libertate restrînsă de mişcare, activităţi mărginite la spaţiul privat, singurătate, timp vacant pe care trebuie să-l umplem altfel decît înainte. Toate astea au putut duce la plictis, la nelinişte, urît, apatie, chiar depresie. Psihologii vorbesc ca despre un pericol cu întindere largă în societate. Toate astea, pe de altă parte, pot fi trăite ca răgaz. Pot fi percepute ca suspendare a agitaţiei curente, eliminare a unor automatisme sociale, uşurare şi simplificare a traiului. Nu mai ieşi chiar zilnic cu maşina într-un trafic îmbîcsit, renunţi la drumuri care nu sînt absolut necesare, îţi faci programul de muncă şi de destindere la tine acasă. Îţi poţi aduna acţiunile şi minţile, eşti îndemnat la calm, concentrare, interioritate. Mulţi au părăsit oraşele, s-au dus în case de vacanţă, au gustat mai pe îndelete pasta peisajelor şi a zării. Nu sînt puţine vocile care ne îndeamnă să valorificăm episodul COVID ca pe un prilej de a reînvăţa tihna formativă, cultivarea de sine, comerţul cu lucrurile frumoase, căutarea sensurilor.

În 2020 a apărut, de pildă, la Actes Sud, cartea lui Jean-Miguel Pire, istoric şi sociolog, cercetător la École Pratique des Hautes Études, intitulată Otium. Art, éducation, démocratie. Autorul pune în faţa cititorului o noţiune îndătinată în lumea romană antică. Exaltă, în otium, faţa fastă, nobilă, spirituală: răstimp dedicat cercetării calme, studiului, artelor, pacificării pasiunilor, construirii armonioase de sine. E un răstimp în care afacerile, poftele achizitive, pretenţia onorurilor publice sînt suspendate ori eliminate, în care persoana se dedică într-o libertate regăsită unor lucruri esenţiale. Din asemenea răgazuri fertile, susţine autorul, se pot ivi teme şi atitudini care vor sluji apoi şi bunului mers al comunităţii mari, democraţiei.

Latinul otium se potriveşte bine situaţiei impuse de pandemie. Termenul are ambii versanţi de semnificaţii privind suspensia unui ritm de trai obişnuit: cel de plictis pustiitor şi cel de tihnă bine întrebuinţată. Ba se pare că prima lui apariţie a avut înţelesul negativ de inactivitate, de trîndăvie silnică, dezagregantă. Ennius, literatul roman din secolele III-II, foloseşte cuvîntul într-un fragment, citat de Aulus Gellius, din tragedia Ifigenia. Cînd flota grecilor e îndelung blocată de lipsa vîntului prielnic în portul Aulidei, ostaşii sînt cuprinşi de otium. Strînşi în tabără, nu duc războiul, ci sînt condamnaţi la aşteptare şi la inacţiune. „Cel ce nu ştie cum să-şi folosească răgazul... are o minte care nu ştie ce vrea. Aşa şi noi, nici acasă, nici pe cîmpul de bătaie, mergem de colo-colo... mintea ne rătăceşte nesigură de sine.” E vorba despre un otium otiosus opus lui otium negotiosus, comentează Jean-Marie André, specialist în domeniul Antichităţii romane, care a dedicat studii termenului şi în special utilizării lui de către Seneca. Otium otiosus e starea celui fără stare, fără scop şi fără folos, cu mintea aiurea, ameţită, goală, încercînd în zadar să o stabilizeze, să o înzestreze cu preocupări consistente, ferme, fertile. E plictisul fără punct de sprijin, care te îneacă. Versurile lui Ennius îl pun în contrast cu un otium negotiosus: „cel care şi-a dat un scop îşi face munca cu plăcere, o doreşte, îşi desfată astfel mintea şi intelectul”. Printre semnificaţiile militare ale termenului se află de asemenea cea privind dreptul soldatului de a se mişca liber, după plac, în perioadele de repaus. De unde înţelesul se poate extinde la libertate mentală şi spirituală.

Termenul otium e aşadar mai bogat în semnificaţii decît grecescul scholé pe care o lungă linie filozofică l-a încărcat cu o valoare exclusiv pozitivă: timp fără grijă de contingent, dedicat studiului, căutării adevărului, timp al libertăţii şi fericirii intelectuale. Pe această linie, poeţi romani îndatoraţi Grădinii lui Epicur au putut chiar face din otium, exaltîndu-l, un simbol ori o amintire a stării originare dinainte de era muncii: starea de netrudă, de fericită desfătare, de contemplare a realelor tari. Seneca, mai prudent şi mai aplicat, pare să considere că pentru cel aflat încă de drumul filozofiei e mai potrivită îmbinarea între viaţa activă şi viaţa contemplativă. Fără această pregătire, fără a-şi verifica aptitudinea pentru otium-ul seninătăţii, persoana riscă să sucombe sub celălalt otium, posomorît, dezagregant. Doar cei care au atins înţelepciunea se pot dărui fără pericol unui otium pur, definitiv.

Tema a inspirat şi primele cercuri creştine de studiu. Cînd, în 386, s-a retras la Cassiciacum, pe proprietatea lui Verecundus, Augustin a fost înconjurat de cîteva rude şi prieteni. Erau o „familie spirituală” căreia, ce-i drept, numai talentul lui didactic a izbutit să-i dea, de bine, de rău, caracterul unui otium fertil. Cu ani în urmă concepuse, împreună cu bogatul său prieten Romanianus, proiectul unei comunităţi cvasi-utopice: „retraşi din mulţimea semenilor”, zece prieteni trebuia să trăiască în tihnă intelectuală, cu toate bunurile puse laolaltă. Dar acest proiect prea geometric „s-a făcut praf în mîinile noastre”, spune Augustin în Confesiuni. Au existat totuşi modeste întemeieri de „cetăţi filozofice”, chiar în mediul creştin şi chiar tîrziu, la începutul secolului al V-lea. Printre ele, cea proiectată de un corespondent al lui Augustin, fostul prefect al pretoriului Dardanus care, undeva la poalele Alpilor, organizează o Theopolis, o „cetate a lui Dumnezeu”. Mici comunităţi de laici, necreştini şi creştini au continuat să-şi cizeleze sufletul şi intelectul, să practice otium-ul ca pe o viaţă calmă de studiu, îndreptată către realul tare.

Ce lecţie pentru astăzi? În episodul COVID e de dorit să putem activa faţa bună a otium-ului: valorile interiorităţii, interogaţia de sine, gustul pentru cultura înaltă. Dar ce lecţie dincolo de acest episod? Jean-Miguel Pire socoteşte că am putea învăţa ceva pe termen lung. Sîntem o lume în care domină, riscant şi mărginit, productivitatea măsurabilă, profitul imediat, distracţia la îndemînă. Autorul consideră că educaţia şcolară ar trebui să formeze indivizi deschişi spre preocupările dezinteresate, cu grijă faţă de conştiinţă şi cultivarea de sine. Că ea ar trebui să dezvolte „spiritul şi dorinţa de otium, să acorde importanţă educaţiei artistice şi culturale... care e hrana unui spirit căutător şi creator de sens”. N-ar fi deloc o lecţie neînsemnată.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.