Ospitalitate

Publicat în Dilema Veche nr. 936 din 17 – 23 martie 2022
Ospitalitate jpeg

Noroi, foarte mult noroi... La început de martie presa franceză menţiona sosirea contingentului NATO de soldaţi francezi în România, la Mihail Kogălniceanu. „Pe această bază aeriană bătută de toate vînturile, o furtună de zăpadă şi mai peste tot noroi dau o idee despre condiţiile pe care le-au întîmpinat primii soldaţi francezi” (FranceInfo, 7.03.2022). Cîteva imagini ilustrau întinderea de mocirlă pe care şi-au pus materialele şi paşii. Militarii au venit cu containere, corturi, cu cele necesare pentru a organiza o tabără. Poate că aşa prevede regulamentul NATO, anume contingentele deplasate în diferite teritorii să aibă independenţă faţă de dotările locului. Dar trebuia să aducă cu ei şi asfaltul?

Ca cetăţean român mi s-a cam făcut ruşine. Se vorbeşte enorm, în politică şi media, despre NATO care contribuie la apărarea ţării în preajma barbarei agresiuni asupra Ucrainei. Politicienii şi autorităţile reiau, la nesfîrşit, discursul privind soliditatea „flancului de est”, „umbrela NATO”. Cer încă mai multe trupe euroatlantice, „grup de luptă” permanent, întăriri. Cu ce le întîmpinăm noi, solicitanţii pe care trebuie să îi apere? Iar dacă vin întăriri NATO, cum se va descurca statul român, cum se va descurca dl Vasile Dîncu? Deocamdată, declară un responsabil militar francez aflat în teren, „sarcina mea e să organizez viaţa în interiorul taberei, mai ales în tot ceea ce priveşte cazarea, întreţinerea zonei, necesităţi, reparaţii, instalaţii sanitare... Scopul fiind, ţinînd seama de mărirea efectivelor, să avem tot necesarul pentru toată lumea”.    

Tot dl Dîncu ne-a asigurat, înainte de începerea războiului din Ucraina, că România e pregătită să primească cinci sute de mii de refugiaţi. Da, refugiaţii au fost primiţi în ţară cu o remarcabilă mobilizare, căldură, eficacitate. Dar covîrşitor a fost, în primă instanţă, efortul voluntarilor. Asociaţii, grupuri organizate pe reţele de socializare, primării locale, mînăstiri, biserici, media, ONG-uri, firme şi mari companii, hoteluri, pensiuni, simpli particulari au ştiut să ofere cam tot ce au nevoie refugiaţii, de la hrană, găzduire și transport la carduri de comunicare, posibilităţi de grădiniţe şi şcoli, asistenţă medicală: în majoritatea cazurilor, ajutor gratuit.

O surprinzătoare mişcare comună s-a manifestat în societatea românească. O largă mişcare de solidaritate, eficientă, rapid organizată. Iată, cred, un bun exerciţiu pregătitor pentru constituirea unei societăţi capabile în viitor – cine ştie? – să-şi definească în mod coerent poziţiile, să interpeleze mai drastic clasa politică şi autorităţile.

E limpede că această spontană mişcare comună reacţionează simpatetic la exemplul Ucrainei eroice, la mobilizarea ei împotriva agresorului. Peste drum de noi, un popor se bate pentru fiinţa şi libertatea lui, inspirat de curajul extraordinarului preşedinte Zelenski. Or, ştim prea bine că ucrainenii nu luptă numai pentru ei. Luptă implicit pentru valorile lumii liberale, democratice împotriva unui dictator care a scăpat din mînă orice hăţ. A primi cu căldură femeile şi copiii  refugiaţi e, după mine, un gest de firească recunoştinţă.

Un întreg popor se opune, lîngă noi, dictaturii ruseşti. Alături de armată şi guvernanţi, de civilii luptători, de responsabili administrativi, de populaţie, confesiunile creştine din Ucraina stau şi ele de aceeaşi parte: ortodocşi majoritari, greco-catolici, catolici, protestanţi. Se ştie că  ortodocşii ucraineni s-au împărţit după 1990 în Biserica Ortodoxă a Ucrainei, autocefală din 2016, şi cei rămaşi în Biserica Ortodoxă ucraineană, afiliată Patriarhiei Moscovei. Or, agresiunea regimului Putin – susţinută cu avînt de Patriarhul Kiril – le-a stîrnit chiar celor dependenţi de Moscova indignarea faţă de Biserica Rusă adeptă a dictaturii. Mitropolitul Onufrie, şeful Bisericii Ortodoxe ucrainene legate de Moscova, a cerut „încetarea imediată a războiului fratricid”, asemuindu-l cu „repetarea păcatului lui Cain”. Un grup de preoţi şi diaconi ai acestei Biserici au anunţat că, la cererea credincioşilor, nu-l vor mai pomeni la slujbe pe Patriarhul Moscovei (Ouest France, 4.03.2022). „Minciuna e un păcat grav şi puterea rusă a minţit... declarînd că nu va ataca. Mulţi dintre noi am crezut-o. Iată de ce invazia e un act de trădare care a distrus orice formă de încredere”, spune purtătorul de cuvînt al Bisericii ucrainene dependente de Patriarhia Moscovei, Părintele Nikolai Danilevici de la milenara Lavră a Peşterilor din Kiev (France24, 7.03.2022). „Ne rugăm pentru armata noastră, ne rugăm pentru poporul nostru, pentru că sîntem un popor, sîntem o naţiune”, spune preotul unei mici localităţi ucrainene, reacţionînd împotriva pretenţiilor lui Putin care îi socoteşte pe ucraineni proprietate rusească. Sînt de salutat aici declaraţia Patriarhului Daniel privind atacul Rusiei asupra unui stat suveran şi condamnarea aspră a patriarhului Kiril de către purtătorul de cuvînt al Bisericii Ortodoxe Române.

Sîrbii lui Miloşevici se voiau stăpîni pe Kosovo. Acolo a avut loc bătălia de la Cîmpia Mierlei care a fost folosită pentru a le hrăni, mitic, ultranaţionalismul. Putin vrea ascendent asupra Kievului, primul centru politic din istoria celor trei ramuri ruse, unde, în secolul X, prinţul Vladimir a primit de la Bizanţ creştinismul. Putin e posedat de un mit imperial fantasmatic şi brutal, alimentat cu precedente ţariste şi sovietice de cizmă prepotentă. Pravoslavnicul Kiril îi ţine hang religios: „Domnul să aibă în pază pămîntul rus din care fac parte astăzi [s.m., A.M.] Rusia, Ucraina, Belarus!”. Pămînt şi oameni „de pămînt”, supuşi, uniformi, maleabili faţă de propaganda dictaturii, din a căror magmă să-şi încarneze mitul: acesta e proiectul Putin. Dar, astăzi, ucrainenii nu vor să fie înghiţiţi în acest proiect. Preferă celălalt regim, bazat pe demnitatea persoanei şi a popoarelor, pe libertatea lor. Luptă pentru el.

S-a spus pe drept cuvînt că agresiunea lui Putin a dus la rezultate opuse faţă de obiectivele lui. Ucraina nu e supusă, ci dîrz ofensivă împotriva agresiunii. Occidentul nu e divizat, ci şi-a mărit coeziunea şi ajutoarele împotriva dictaturii lui Putin. NATO nu s-a îndepărtat, ci şi-a întărit prezenţa în apropierea graniţelor Rusiei. Uniunea Europeană e posibil să se întindă, prin Ucraina, Republica Moldova şi Georgia, mult dincolo de ceea ce era previzibil înainte de conflict. Pentru apartenenţa la lumea liberal democratică, Ucraina luptă cu preţul vieţii unor militari și civili, al unor comunităţi asediate sau dislocate. Iar acolo, pluralismul creştin nu creează tensiuni, ci solidaritate împotriva agresorului.

A-i primi cu căldură pe refugiaţi e, după mine, nu doar un gest de umanitate. E un semn de recunoaştere a lecţiei de curaj pe care o dă Ucraina.

11 martie 2022

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.
image
Momentul în care Roxana Donisan a fost atacată de rechin a fost filmat de un turist. „A ajuns până la geamandură, acolo a înhăţat-o rechinul“
Părinţii Roxanei Donisan, românca ucisă în Egipt de un rechin, au povestit că fiica lor a găsit oferta de vacanţă în staţiunea Hurghada în ultima clipă şi a ocupat singurul loc rămas liber în avion. Acum aşteaptă să ajungă acasă trupul neînsufleţit al singurului lor copil.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.