O nouă ediţie Platon

Publicat în Dilema Veche nr. 901 din 15 – 21 iulie 2021
O nouă ediţie Platon jpeg

La Humanitas a apărut de curînd primul volum – masiv – al unei noi ediţii Platon. Proiectul de publicare a operei complete, în şase volume, îi aparţine lui Andrei Cornea: traducere, introducere generală, introduceri la dialoguri şi note. Andrei Cornea ne-a obişnuit cu proiecte ample prin care devin prezenţi (sau sînt restituiţi extins) în limba română filozofi antici de primă mărime: Plotin, Aristotel, Epicur. În cealaltă mare ediţie Platon, condusă de Constantin Noica şi Petru Creţia, el a participat cu traducerea şi aparatul critic pentru trei dialoguri: Republica, Philebos, Theaitetos.

Acea ediţie era şi este un deliciu intelectual, şi mai hrănitor de vreme ce ne-a fost oferit în vremuri sărace. Acolo, un grup de oameni, academic pasionaţi de filozofie antică, au dat fiecare – potrivit intereselor, temperamentului şi competenţei lor – chipul în româneşte al unui dialog sau al cîtorva. Unii au însoţit textul cu note foarte întinse, alţii au adăugat extrase din comentarii vechi şi moderne pe cîte o temă care le era apropiată, toţi au deschis cititorului o bună cale de intrare în dialog: date despre contextul cultural şi politic, structura tematică a textului, profilul personajelor, comentariu. Iar înaintea acestora stătea lectura pe care Constantin Noica a făcut-o, cu acel prilej, dialogului. E o ediţie în care cititorul cultivat se „preumblă” ca printr-un spaţiu unde poate vedea nu numai cum făcea Platon filozofie, ci şi cum s-a făcut filozofie în lumina lui. Ea evocă într-un anume fel Academia. În şcoala lui Platon, cercetătorii îşi aveau, fiecare, propriile domenii şi interese de studiu, orientate, însă, de acelaşi reper. Varietatea demersurilor pomenite mai sus aminteşte ceva din spiritul spaţiului-origine platonician.

Acum, Andrei Cornea socoteşte că preţioasa ediţie Constantin Noica – Petru Creţia, cu lecţia şi stilul ei, a fost asimilată de public. (Ceea ce e adevărat inclusiv în sens material, căci nu mai e de găsit.) Şi că a venit vremea, ca în orice cultură vie, pentru o nouă versiune, de astă dată omogenă ca traducere şi prezentare. El procedează ca întotdeauna cu rigoare fină şi creativitate. În introducerea generală, accentul cade pe problemele de hermeneutică puse de opera lui Platon. Sînt analizate opţiunile, paradoxurile, tensiunile – tematice şi stilistice – graţie cărora gîndirea lui stîrneşte mereu interogaţia, rămîne mereu fertilizantă. Sînt prezentate apoi paradigmele hermeneutice potrivit cărora au fost studiate dialogurile. În sfîrşit, Andrei Cornea îşi dă propria interpretare privind geneza şi dezvoltarea gîndirii lui Platon. Ea se desfăşoară, toată, potrivit unui vector, iar acest vector îşi are nucleul sau chiar direcţia deschisă, încordată, definitorie, într-o experienţă: experienţa întîlnirii lui  Socrate – cu viaţa şi cu moartea lui care urmăresc amîndouă cunoaşterea. Cu schiţa acestui vector în minte poate porni la drum şi cititorul: cu ideea că filozofia înseamnă nu sistem, ci drum, drum căutat, deschis, tatonat, relansat de Platon.

Pe lîngă munca de traducător şi editor, Andrei Cornea rămîne şi altfel în comunicare cu filozofia antică. Autor productiv, el gîndeşte pe cont propriu asupra unor chestiuni ale actualităţii şi asupra unor teme ale umanului dintotdeauna. Dar gîndeşte sprijinit pe reperele, întrebările, problemele puse pe scena gîndului de filozofia veche. Volume ca De la şcoala din Atena la şcoala de la Păltiniş, Cînd Socrate nu are dreptate, Miracolul. Despre neverosimila făptură a libertăţii, Excepţia. O încercare de antropologie filozofică stau, printre altele, dovadă.

Istoricul Antichităţii tîrzii Peter Brown spunea că, în acea vreme, textele clasice erau menite să formeze „oameni clasici”: oameni care îşi folosesc intelectul, îndelung cultivat, pentru a obţine armonie în fiinţa lor întreagă şi orientare statornică spre Principiul ultim. Andrei Cornea, printre alţi cîţiva astăzi, continuă să crediteze textele clasice cu un astfel de rol. Chiar dacă impune raţiunii umane să se limiteze la ea însăşi, el are mereu în vedere un principiu care o interpelează, îi dă disciplina, o conduce spre universal.

Încă din titlu, ultimele două volume pomenite pun în faţa cititorului o singularitate, o însemnată ieşire din scara obişnuită a umanului. Libertatea, ca şi tema mai largă a eticului ori cea a cunoaşterii – deşi fac parte din lotul esenţial al umanităţii –, nu se actualizează cu adevărat decît rar, în oameni aparte, în fiinţe deosebite, stranii, adesea stingheritoare pentru lumea oamenilor comuni. Aşa sînt convingător privite, ilustrate, analizate temele cu pricina. Cazuri de istorie politică din diferite vremuri, reflecţia filozofică asupra socio-politicului, episoade mitice ori religioase, alături de evenimente recente sînt convocate pentru a pleda acest fapt. Anume că în lumea oamenilor obişnuiţi, libertatea, eticul, cunoaşterea funcţionează într-o versiune să spunem „orizontală”, la limită conformistă, decisă de obişnuinţă, de cutumele şi identitatea grupului, fragilă în faţa crizelor, neinvestigată intens şi critic de raţiune. Omul obişnuit şi ceea ce, în fiecare dintre noi, e om obişnuit urmează „regula-corectitudine”, potrivit autorului. Doar personaje aparte urmează „regula-rectitudine”, se raportează la verticala libertăţii, a eticului, a cunoaşterii, caută spre consistenţa ultimă a acestor teme sau oferă, întrupat, principiul care le întemeiază. Socrate, cel care ştie o mulţime de lucruri obişnuite, dar care ştie că nu ştie esenţialul şi se riscă, pînă la moarte şi prin moarte, în căutarea lui e eroul mereu invocat. Alături de el sînt menţionaţi Buddha, Iisus, profeţii evrei sau sfîntul, iar, pentru Andrei Cornea, şi personaje ca Martin Luther King sau Mahatma Gandhi. Ei fac prezentă în lume „regula-rectitudine”, ne trezesc atenţia faţă de ea, ne îndeamnă să o urmăm.

„Sfinţii întruchipează norma după care omul a fost creat”, spunea, referindu-se la literatura pustiei, Andrei Pleşu. Ei „sînt omul în splendoarea normalităţii sale” faţă de normalitatea comun acceptată „care e în realitate victoria statistică a unei infirmităţi”. În Minima moralia, eticul e verticala principiului care, asumată de o persoană, se revarsă asupra comunităţii. În fond, şi unul, şi celălalt autor, cînd reflectează asupra eticului sau a cunoaşterii sau cînd se referă la sănătatea comunităţii, pun înaintea noastră tema elitei, a omului de elită (vezi şi Andrei Pleşu, Despre elite în Est şi în Vest).

Astăzi, tema elitei, a omului de elită stîrneşte reticenţe, dacă nu nervi şi anateme. O mentalitate suspicioasă, resentimentar egalitaristă vede în omul de elită o încercare de se plasa „mai sus” decît masa – merituoasă prin număr – a oamenilor comuni. Dar omul de elită şi tema elitei nu funcţionează deloc aşa. Dimpotrivă. Ei ne cheamă pe fiecare spre creştere, spre descoperirea elitei din noi înşine. Socrate se adresează oricărui om din piaţă, profeţii evrei şi Iisus vorbesc „cu glas mare” tuturor. „Înţelepciunea strigă pe uliţă.” Sigur că trezia, efortul, exigenţa elitei nu sînt tocmai uşoare. Dar asta nu înseamnă să ne refuzăm ceea ce e mai bun în noi înşine.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Foto: wikimedia commons

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.