O libertate fără frînă

Publicat în Dilema Veche nr. 934 din 3 – 9 martie 2022
O libertate fără frînă jpeg

Azi (scriu pe 25 februarie 2022), cînd regimul Putin a invadat Ucraina, cînd atacă Kievul, nu mai e nevoie de argumente pentru adeziunea la democraţia liberală. Opusul ei, un regim dictatorial, cinic, paranoic, e lîngă noi, peste graniţă.

Ca cetăţean, sigur că aş vrea ca mediul politic românesc să nu fie aşa de incoerent, aşa de captivat de interese proprii, de corupţie, de plagiat, de demagogie. Sigur că aş vrea ca PSD să nu fie la guvernare după ce a pierdut alegerile. Sigur că mi-aş dori ca guvernanţii să aibă ceva mai multă atenţie eficace pentru treburile cetăţii, să nu mai uzeze de oblojeli şi promisiuni populiste neacoperite.

Cu toate nemulţumirile, nu mă îndoiesc o clipă că democraţia liberală e preferabilă oricărui alt regim. Ordinea europeană şi occidentală, la care participă cu hopuri România, sînt construite pe valori esenţiale: demnitatea individului şi libertatea lui. O simţim din plin acum cînd, la doi paşi de noi, Rusia lui Putin vrea să-şi extindă regimul despotic, în care oponenţii şi criticii interni ai Puterii sînt declaraţi terorişti, sînt arestaţi, otrăviţi, amuţiţi.

Or tocmai cu libertatea individului se joacă vicios mişcările de protest împotriva măsurilor sanitare anti-COVID. Apărute mai peste tot în Occident, ele au la noi ceva aparte. Libertatea de a respinge masca, vaccinul, limitarea adunărilor are voci ascuţite, violente în perimetru religios. De la AUR, de la ierarhi ca aceia ai Tomisului şi Giurgiului, de la doamna aceea care dă buzna contestatar în centre de vaccinare, nu poartă mască în Parlament şi se stropşeşte la forţele de ordine ca să ajungă la pelerinaje, de la ei se aude strigătul libertăţii ultragiate, ameninţate. Ei sînt gata să facă sacrificiul pe altarul libertăţii individului, deşi nu e nici un pericol de a fi sacrificaţi. Dimpotrivă, îşi pot continua scandalul în adunări, în presă, în Parlament, în spaţiul public. Îşi pot continua propaganda care contribuie la răspîndirea virusului, la îmbolnăvirea şi moartea unor semeni. Autorităţile nu prea ştiu cum să se descurce cu această variantă vicioasă de libertate. Oare legile nu sînt destule? Sau în conştiinţa comună – inclusiv în cea a guvernanţilor şi a CCR – nu e destul de bine înfipt faptul că o libertate individuală fără frînă, fără margini e pernicioasă, e dizolvantă pentru democraţia liberală pluralistă?

Nu e totuşi aşa de greu de înţeles că libertatea individului trebuie să aibă anumite limite pentru a permite convivialitatea civilizată. Că ea nu trebuie să lezeze, de pildă, dreptul la sănătate al membrilor comunităţii. Că libertatea de opinie şi de expresie nu are voie să instaleze violenţa (de limbaj şi de gesturi) în instituţiile statului, în comportamentul comun, în spaţiul public. O prietenă îmi spunea despre un incident amuţitor: fiind pe stradă cu masca anti-COVID pe faţă, un ins arborînd însemne AUR a început să latre la ea (insulta fiind că cei care ne protejăm, prin mască, semenii sîntem ca nişte cîini cu botniţă).

Cei care nu pun nici o limită propriei libertăţi se socotesc singurii îndreptăţiţi să aibă libertate. Nesocotesc cinic faptul că, într-o democraţie pluralistă, un drept fundamental e strîns legat de o datorie fundamentală. Libertatea de opinie şi de expresie nu e decît principiu vid, ferment de dizolvare, dacă nu e corelată cu responsabilitatea faţă de conţinutul şi de forma a ceea ce aduci în spaţiul public. Or, în cazurile menţionate mai sus, libertatea individului aduce în comunitate primejdia bolii, spectacolul violenţei, nesocotirea autorităţii statului, agresivitatea faţă de opinia şi de comportamentul celorlalţi. Adio pluralism, adio civilitate. Adio bun-simţ.

Cît despre cuplarea credinţei cu o astfel de libertate individuală – fără frînă –, ce se poate spune? Ce se poate spune, din punctul de vedere al credinţei, despre o libertate care agresează libertatea şi drepturile celuilalt, care nesocoteşte persoana celuilalt? Doar că insul respectiv şi „ai lui” nu au simţul comunităţii, al semenului diferit, că demnitatea pusă de divin în fiecare om le scapă din vedere. Diversitatea umană, oglindă a bogăţiei divine, nu-i interesează. Cel diferit le e indiferent sau devine pentru ei un opozant: cineva de învins ori de dat pe brazda lor. Tema alterităţii – atît de importantă în religie – e pentru ei „rezolvată”.

Lui Dumnezeu nu i-a fost atît de simplu. Cînd l-a creat pe om, acest „altul” faţă de divin, a pus în el dimensiunea definitorie a libertăţii. Ea e atît de importantă încît Dumnezeu însuşi îşi interzice să o violenteze. Îşi „pune limită” în faţa acestei libertăţi, îşi solicită interlocutorul, aşteaptă ca el să-i răspundă. „Iată Eu stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine” (Apocalipsa, 3, 20).

Potrivit pasajului, Dumnezeu e, în faţa fiecărui suflet, a fiecărei conştiinţe, insistent prezent: însă nu ca evidenţă agresivă, ci ca propunere, chemare, solicitare. Faţă de interioritatea umană Dumnezeu face, ca şi în cazul creaţiei, un act de restrîngere de sine, de kenoză. Respectă un spaţiu central al fiinţei, al libertăţii ei, unde El nu-şi permite să pătrundă fără voie. Se află la porţile oricărui suflet, cerîndu-i, parcă, să aleagă dacă îi dă sau nu îi dă intrare. Dumnezeu foloseşte nenumărate resurse de înţelepciune, de subtilitate, de expresivitate ca să intre în dialog cu libertatea omului. Silnicia, însă, e exclusă. Dacă ar recurge la ea, Dumnezeu ar desfiinţa acest „altul” pe care l-a creat, şi-ar pierde interlocutorul.

Libertatea persoanei, pe care Dumnezeu a instituit-o şi pe care o respectă fără rest: iată o temă care capătă, în modernitatea tîrzie, un relief puternic. Ea e cea care trezeşte atenţia faţă de celălalt uman, pe care nu-l poţi agresa cu libertatea ta. Ea îi face pe mulţi credincioşi să accepte pluralismul, inclusiv religios; face Bisericile creştine să pledeze pentru libertatea religioasă şi de conştiinţă. Îi face pe unul ca şi pe celelalte să respecte existenţa, legitimă din punct de vedere religios, a unui altul, în alteritatea lui.

Cînd apără sau măcar acceptă exigenţele pluralismului, creştinii pornesc aşadar de la o temă esenţială a credinţei lor. Dacă se decid să susţină libertatea individului – o libertate respectuoasă faţă de alteritate –, vocile creştine nu sînt puse în situaţia de a se învoi doar, din vîrful buzelor, cu un principiu al democraţiei pluraliste. Ele aplică, dimpotrivă, în actualitatea societăţilor noastre ceva din miezul doctrinei lor.

Dumnnezeu pune limită puterii sale în faţa libertăţii „celuilalt”. Campionii religioşi ai libertăţii fără frînă nu par să-i ia în seamă exemplul.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.
image
Momentul în care Roxana Donisan a fost atacată de rechin a fost filmat de un turist. „A ajuns până la geamandură, acolo a înhăţat-o rechinul“
Părinţii Roxanei Donisan, românca ucisă în Egipt de un rechin, au povestit că fiica lor a găsit oferta de vacanţă în staţiunea Hurghada în ultima clipă şi a ocupat singurul loc rămas liber în avion. Acum aşteaptă să ajungă acasă trupul neînsufleţit al singurului lor copil.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.