Noul Testament american

Publicat în Dilema Veche nr. 889 din 22 - 28 aprilie 2021
Theodor Pallady jpeg

Chiar pentru românul bine educat, cultura religioasă (în dimensiunea ei istorică și teologică) se reduce îndeobște la tensiunea dintre Ierusalim, Roma și Noua Romă, incluzînd, mai aproape de noi, avatarurile slave ale moștenirii bizantine. Nu cunoaștem – dacă nu sîntem anume specializați – istoria detaliată a Reformei protestante. Sau o cunoaștem local, prin influența ei asupra Patriarhiei ecumenice din perioada turcocrației (cazul Chiril Lucaris),  asupra Transilvaniei habsburgice și asupra Ortodoxiei moldovene (Mărturisirea  mitropolitului Petru Movilă, validată la Constantinopol și Iași, cuprindea o polemică anticalvină). Cum ultimele decenii au schimbat cursul și statutul nostru geopolitic, integrîndu-ne în Occidentul dominat de anglosferă, avem acum ocazia (și, desigur, obligația intelectuală) de a completa tabloul bibliografic al omului instruit printr-o cunoaștere aprofundată a dialecticii reformate, care a cucerit inițial Europa nordică și s-a extins în SUA, marcîndu-le neîntrerupt destinul.

Desigur că libertatea post-comunistă a stimulat elitele mediului evanghelic autohton în acest efort de recuperare, care a produs adesea texte incitante, în profil apologetic și misionar (contribuind, bunăoară, la popularizarea scrierilor unui C.S. Lewis). Pomenitelor eforturi, marcate confesional, li se adaugă acum – dintr-o perspectivă neutră și deci obiectivă – cartea dnei Geta Dumitriu, Puritani și puritane. Noi începuturi pe pămînt nord-american, publicată la editura orădeană Ratio et Revelatio (2020, 495 p.). Autoarea, distins profesor universitar de anglistică, a scris cronica desantului puritan din Lumea Nouă pentru a restitui ipso facto matricea spirituală a culturii americane. Volumul fixează într-un stil fluent vocabularul religios și contextul social din care s-a cristalizat ideea „destinului manifest” al viitoarei superputeri globale. Pe linia Augustin-Wycliff-Luther-Calvin, puritanismul exportat în Noua Anglie a conferit primei societăți coloniale un ethos „weberian”, o disciplină morală strictă, o concepție organică despre relația dintre credință, predestinare, har și succesul material, alături de conștiința mesianică a noii Alianțe dintre Dumnezeu și noul Său popor ales, menit să prospere pe un nou Pămînt al Făgăduinței.

Lectura cărții ne poartă, pagină cu pagină, nu doar la izvoarele insulare ale confesiunii anglicane, ci și în decorul cotidian al primilor coloniști, cu instituțiile, manifestele, cărțile de rugăciune, ritualurile și ierarhiile lor, specifice unei comunități „renăscute” și (trebuie să spunem) prea puțin „democratice”. Verificăm astfel atît fervoarea biblic-fundamentalistă a populației strămutate în Massachusetts, cît și începuturile unui program de autonomizare față de metropolă, pe fondul specific psihologiei sectare (în care începutul e perpetuu și centrifugal, prilejuind bătălia adesea vanitoasă, sau chiar oarbă, pentru un surplus de „puritate” doctrinară). Din acest tumult au rezultat mutația „parlamentară” a puterii clericale, vibrația catehetică a discursului (tot mai politic) despre binele comun și o concepție contractualistă, bazată pe medierea conflictelor. Mulți suprapun cazul australian (dezvoltat dintr-o colonie penitenciară) cu acela american. Nimic mai greșit! Protestanții englezi care au populat Coasta de Est (înființînd și primele universități de peste Ocean) erau conduși de burghezi educați la Cambridge, deopotrivă performanți în meșteșugurile lor și în afaceri, deci purtători potențiali ai proximei revoluții industriale, dar și ai unui anumit „suprematism” alb, derivat din conștiința „elecțiunii”, care tulbură pînă în zilele noastre societatea americană, explicînd războiul cultural la care asistăm. În definitiv, esența acestui conflict ține tocmai de monopolul puritan asupra visului american (o utopie creștină a bunăstării virtuoase) și de contestarea acestuia din unghiul celor altădată – sau deocamdată – excluși. Am putea chiar spune că forța de seducție a Americii în lumea contemporană depinde, printre altele, de salvarea noțiunii puritane a familiei extinse, ca templu al carității și incluziunii solidare.

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.
image
Momentul în care Roxana Donisan a fost atacată de rechin a fost filmat de un turist. „A ajuns până la geamandură, acolo a înhăţat-o rechinul“
Părinţii Roxanei Donisan, românca ucisă în Egipt de un rechin, au povestit că fiica lor a găsit oferta de vacanţă în staţiunea Hurghada în ultima clipă şi a ocupat singurul loc rămas liber în avion. Acum aşteaptă să ajungă acasă trupul neînsufleţit al singurului lor copil.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.