Nimbul după Bizanţ

Publicat în Dilema Veche nr. 987 din 9 martie – 15 martie 2023
© wikimedia commons
© wikimedia commons

În hipodrom, la întrecerile de care, poporul constantinopolitan îşi aclama astfel împăratul: „Te mărim, Christoase, domn al veacurilor, Logos unic născut din Tatăl; cu puterea ta ne-ai eliberat şi ne-ai condus la Dumnezeu Tatăl prin mijlocirea cuvioşilor noştri împăraţi”. În spaţiul public, în spaţiul de competiţie al cetăţii, nu împăratul primea cinstirea, ci Cel căruia îi era imagine, a cărui funcţie o întruchipa. Figură a comunicării între odinea cerească şi cea mundană, împăratul era menit să asigure concordanţa între întocmirea societăţii şi cea a universului, conducea comunitatea creştină către scopul ei ultim. Pe scurt, „împărăţia romanilor” era concepută după modelul Împărăţiei, în mers către cea din urmă. Actor de vîrf al acestei economii divine, monarhul de la Constantinopol era învestit cu o funcţie sfîntă şi universală, era figurat cu nimbul funcţiei sale. 

Datorăm istoricului Petre Guran un masiv, multiplu analitic şi preţios studiu al temei imperiale pe care s-a construit concepţia bizantină despre lume şi destinul ei transfigurat. Cercetarea se concentrează pe capătul istoric al temei. Forează perioada de dezagregare a puterii bizantine, cînd creştinătatea răsăriteană primeşte, din chiar interiorul Bizanţului, o nouă paradigmă şi o nouă instituţie pentru a se construi socio-politic drept civilizaţie determinată religios. Rendre la couronne au Christ. Étude sur la fin de l’idée impériale byzantine e primul volum al seriei Supplementa Études byzantines et post-byzantines, editată de bizantinologul Andrei Timotin, volum apărut la Herlo Verlag, Heidelberg, în 2021. El e rezultatul unei cercetări doctorale din 1998-2003 la École des Hautes Études en Sciences Sociales, într-un mediu al autorităţilor în studii medievale şi bizantine: Alain Boureau, conducător de doctorat, control ştiinţific Gilbert Dagron, alături de care Bernard Flusin, Andrei Pippidi şi Wladimir Berelowitch au fost membri în comisia de susţinere a tezei. Pe lîngă ei, Peter Brown, Şerban Tanaşoca şi Şerban Papacostea l-au îndemnat pe autor să-şi publice lucrarea, profesorul Paul Bushkovitch socotind studiile lui Petre Guran „fundamentale şi deschizătoare de drumuri”. 

De ce e aşa? Pentru că Petre Guran face un studiu integrator. Ia în calcul o foarte largă reţea de domenii, de concepţii, de reprezentări prin care se construieşte sacralitatea imperială bizantină, prin care ei i se substituie – în amurgul Bizanţului – „imperiul” Bisericii, mai precis al Patriarhatului Ecumenic de la Constantinopol, autoritate de vîrf, de acum înainte, în creştinătatea răsăriteană. Discursul teologic, de la teologia mistică la teologia politică, şi iconografia primesc o atenţie deosebită, alături de materiale literare, juridice, de vehicule simbolice (ritual, costum, gestică) şi decizii politico-religioase. Toate sînt analizate cu fineţe şi acribie, sînt puse în relaţie, îşi aduc partea de expresivitate pentru un anumit aspect al temei cercetate. Petre Guran face istoria unei idei întrupate în ceremonial şi ideologie. Procedează cu subtilitatea unei antropologii istorice şi a unei „antropologii a gîndirii” (cf. Alain Boureau) pentru a identifica traseul temei imperiale. Îi pune în evidenţă modulaţiile, ambiguităţile, tensiunile în durata bizantină şi în tot spaţiul răsăritean. Căci păstrează mereu lărgimea cîmpului de studiu: discerne modurile în care se raportează la ideea monarhică bizantină conducătorii din teritoriile răsăritene, printre care şi cei din Ţările Române. Analizează felul în care ei încearcă să se asocieze acestei idei, notează jocul lor între modele orientale şi occidentale.

Pentru importanta temă a principelui-monah, de pildă, studiul parcurge referinţele bizantine la figurile vetero-testamentare, apoi larg difuzata legendă a lui Varlaam şi Iosafat cu ilustraţiile ei, imaginile din manuscrisul lui Ioan VI Cantacuzino (Parisinus gr., 1242), în sfîrşit modelul de principe din Învăţăturile lui Neagoe Basarab: sînt cîteva dintre reperele insistent scrutate pentru a restitui acel punct de inflexiune care face să treacă autoritatea şi nimbul ei de pe capul monarhului universal pe cel al patriarhului ecumenic. Căci aici se află centrul studiului: în perioada de dezagregare a Imperiului care a fost, în mod contrastant, o epocă de intensă vitalitate intelectuală; atunci a avut loc o dispută decisivă între două modele de societate inspirate de două concepţii asupra cunoaşterii mistice. 

De o parte, adepţii unui raţionalism teologic care nu puteau accepta că, în ruga pură, contemplativul ajunge pînă la transformare unitivă; de cealaltă parte, lunga, bogata experienţă a cunoaşterii mistice. Grigore Palama îi dă acesteia formularea teologică a energiilor increate care pot, încă de aici, transfigura fiinţa rugătorului. E o posibilitate ce nu se limitează la contemplativ, la monah, ci – prin interpretările lui Nicolae Cabasila mai ales – e oferită poporului liturgic. Liturghia, concepută ca teologie mistică în act, îi poate deschide pe toţi credincioşii către condiţia Împărăţiei. Iată unul dintre momentele de vîrf ale tradiţiei răsăritene în dimensiunea ei de cunoaştere spirituală, de intelecţie contemplativă.

Din bifurcaţia privind cunoaşterea mistică au rezultat însă, prin adaptări şi glisaje politice, două modele de societate: de o parte, bizantinii interesaţi de raţionalitatea şi cultura Apusului creştin, de dinamica lui istorică au susţinut unirea cu Biserica Romei pentru a salva militar şi politic Bizanţul; de cealaltă parte, curentul de gîndire intitulat ortodox a ales să se bazeze pe înalta specificitate a cunoaşterii mistice; a transformat-o într-o identitate acut deosebită de cea a Occidentului creştin, în singura dreaptă credinţă, potrivit căreia destinul lumii se afla în preajma  eschaton-ului, iar devenirea istorică îşi pierdea relevanţa. Victorios în teren, curentul ortodox a acceptat suveranitatea politică otomană nu doar ca posibilitate de a-şi păstra identitatea şi libertatea faţă de Apus, ci chiar ca posibilitate de a-i converti pe musulmani şi a pregăti astfel Timpurile din Urmă. Iată, probabil, nervul tare al studiului lui Petre Guran: atenţia cu care urmăreşte afinităţile, dar şi glisajele între teologia cunoaşterii mistice şi modelul de societate decurs din ea.

Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine. Or, acest model, atent studiat de Petre Guran, interesează şi timpul de faţă. Căci, pe lîngă miezul lui de preţioasă substanţă spirituală, el are limitări şi riscuri care persistă pe alocuri şi azi: convins de perfecţiunea lui, el riscă stagnarea, pierde din vedere desfăşurarea istoriei, e slab interesat de creativitatea laică, de marea cultură, de diversitatea religioasă a lumii, aflate şi ele sub lumina divină. La mijlocul secolului trecut, grupul Rugului Aprins de la Antim – atît de centrat pe isihasm – e un exemplu de reflecţie liberă de asemenea riscuri, punea dimpotrivă la lucru capacităţile de creativitate ale Răsăritului creştin. 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.
p 20 R M  Rilke jpg
Despre credință și tandrețe. Pornind de la Rilke
Cum sînt însă cu putință versurile lui Rilke? Cum poate poezia să răstoarne lucrurile?
foto BTC DV bis jpeg
Mihai Șora: o amintire
Nu știu cum îi vor fi recitite cărțile peste ani, dar sînt convins că lecția senectuții sale va rămîne una a înțelepciunii pe care filosofia nu o poate atinge decît în carnea unei vieți.
p 24 G  Stoica jpg
Cu ochii-n 3,14
● Pentru cei cărora nu le plac englezismele, o reclamă a tradus îndemnul „Download your app!” prin „Dă-ți jos aplicația!”. Un îndemn care poate provoca în română mici stînjeneli pudicilor. (S. G.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Se întîmplă duminica
O soluție ar mai putea fi să faci din duminici zile în întregime pentru tine, în care urgențele altora să nu devină importante în orarul tău.
Zizi și neantul jpeg
Cei mai frumoși ghiocei
Pe scurt, erau cei mai frumoși și mai zdraveni ghiocei posibili.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E necesară singurătatea?
Totuși, există mai multe tipuri de singurătăți.
E cool să postești jpeg
Suma fără laude: mai încurajează școala dragul de învățătură?
Facultățile și universitățile au astfel un palmares bogat de absolvenți, indiferent de pregătirea reală a acestora.

Adevarul.ro

image
Grecul care i-a scăpat pe români de iobăgie. A fost de șase ori domn al Țării Românești și de patru ori domn al Moldovei
Constantin Mavrocordat este unul dintre cei mai reformatori domnitori fanarioți din Țările Române. A desființat „rumânia” în Țara Românească și „vecinia” în Moldova și a reunit Oltenia cu Țara Românească în 1739.
image
Cele mai răzbunătoare trei zodii. Nu uită, nu iartă și îți vor plăti pentru tot ce le-ai greșit
Se spune că răzbunarea e cea mai dulce consolare, dar și că iertarea este un cadou pe care ni-l oferim nouă înşine. Nu toată lumea e însă capabilă să ierte și, cel puțin pentru trei zodii, răzbunarea va fi, cel mai adesea, prima opțiune.
image
Garsonieră minusculă cu toaleta în dulap, la Cluj. Prețul este exorbitant: 53.000 de euro FOTO
Piața imobiliară clujeană nu încetează să uimească: după garsoniera de 11 metri pătrați pentru care se cereau 37.000 de euro, a urmat garsoniera cu toaleta „în dulap”, de 16 metri pătrați, pentru care se cer 53.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.