Nebunia întru Hristos

Publicat în Dilema Veche nr. 856 din 3 - 9 septembrie 2020
Theodor Pallady jpeg

Indiferent de traseele misionare repartizate fiecăruia (după consumarea teodramei de la Ierusalim), apostolii lui Iisus Hristos au propovăduit noua religie în centrele orbis-ului roman – și chiar în cetăți aflate dincolo de fruntariile sale, pe drumul asiatic al mătăsii. Caracterul urban al creștinismului in statu nascendi se datora atît prezenței sinagogilor din diaspora, cît și relativei clandestinități specifice primelor comunități baptismale. Aproape patru secole au fost necesare pentru ca Evanghelia Învierii să devină religie imperială, ceea ce a presupus, dincolo de sporadice persecuții și sistematice apărări ale credinței în fața autorităților, sinteza complexă dintre iudaismul elenizat al Palestinei biblice și tradiția filozofiei „păgîne”: vechiul politeism mitologic a făcut loc unui monoteism transcendent, elaborat teologic în categoriile neoplatonismului. Deciziile lui Constantin cel Mare, maturizate sub Teodosie cel Mare, au transformat creștinismul post-apostolic, marcat de fervoare eshatologică, într-un fapt politic abil negociat între împărat și ierarhia eclezială, cu toate compromisurile și ajustările seculare presupuse de o asemenea dramatică mutație. După cum au dovedit studioșii Antichității tîrzii, apariția monahismului, începînd cu veacul al IV-lea, a ilustrat reacția critică a unei părți din societatea creștină orientală, care a redescoperit, în pustietățile siro-egiptene, exercițiul spiritual pur, adică neîntinat de pompa aulică și hedonismul vieții metropolitane. Mistica și performanța ascetică din aceste comunități antimundane au regăsit noblețea originară a unui creștinism apostolic, antielitist și apocaliptic. Mai presus de suspiciunile și geloziile inițiale, episcopatul a idealizat viața anahoretică (bunăoară prin Viața sfîntului Antonie, redactată de Athanasie al Alexandriei), dar s-a produs și mișcarea inversă, atestată în literatura patericală, care lansează noțiunea „sfîntului ascuns” în pliurile tumultului citadin. Tot fugind de lauda smintitoare a oamenilor, campionii monahismului au sfîrșit prin a reveni în orașe, atît în comunități oblăduite patriarhal, cît și sub forma marginală – dar paulin certificată – a „nebunilor întru Hristos” (saloi dia Christon).

Aceștia – asceți urbani care simulează nebunia pentru a-și camufla virtutea – reprezintă cea mai stranie categorie hagiografică a Răsăritului creștin. Două Vieți – cea a lui Simeon din Emesa și a lui Andrei de Constantinopol – au fixat, în secolul VI și în secolul IX, tipologia „nebunului întru Hristos”: seminuditatea neglijentă, rezistența la violență și la intemperii, atitudinea pasiv-agresivă,  „nerușinarea” paradiziacă, prezența unui confident (unicul muritor care cunoaște adevărul, spre a-l putea relata la timpul cuvenit), descoperirea postumă a stării de beatitudine, urmată de lucrarea unor miracole (în special vindecări). Veți descoperi toate detaliile în volumul lui Serghei A. Ivanov, Sfinții nebuni întru Hristos. O perspectivă istorică, (Doxologia, 2019, 409 p., trad. Dorin Garofeanu) care – excelent documentat și bine scris – ne oferă dosarul complet al fenomenului. Nebunia sacralizată prin răsturnarea cutumelor a fost practicată, cu accente specifice, în școala filozofiei cinice și a gimnosofiștilor hinduși, în ortodoxia bizantină și apoi rusească, dar poate fi regăsită în comunitățile encratite și mesaliene (heterodoxe), la dervișii dansatori ai sufismului musulman sau în anumite curente talmudice, ilustrînd lato sensu geniul religios al Orientului. Ea nu are decît vagi ecouri occidentale, în ludismul naiv al ordinului franciscan sau sub forma laicizată a bufonilor de curte și a artiștilor de circ stradal medieval. Savantul rus reconstituie genealogia „nebuniei edificatoare” cu acribia surselor primare și secundare, obiectiv, ba chiar fără simpatie pentru eroii cronicii sale cărora, în descendența lui Nietzsche, le găsește o latură „sinistră”: o formă de ascetism extrem și echivoc, înfloritoare în vremurile de conformism spiritual „burghez”, dar degenerată, mai ales în spațiul slav, unde s-a redus, treptat, la un vagabondaj reacționar, extins pînă la cazul, faimos, al lui Grigori Rasputin.

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.
image
Momentul în care Roxana Donisan a fost atacată de rechin a fost filmat de un turist. „A ajuns până la geamandură, acolo a înhăţat-o rechinul“
Părinţii Roxanei Donisan, românca ucisă în Egipt de un rechin, au povestit că fiica lor a găsit oferta de vacanţă în staţiunea Hurghada în ultima clipă şi a ocupat singurul loc rămas liber în avion. Acum aşteaptă să ajungă acasă trupul neînsufleţit al singurului lor copil.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.