Maria Skobțova sau fidelitatea în jertfă

Publicat în Dilema Veche nr. 888 din 15 - 21 aprilie 2021
Maria Skobțova sau fidelitatea în jertfă jpeg

O constantă a stilului credinței în lumea ortodoxă face din trecutul fondator un orizont de nedepășit. E aici o fidelitate plină de sens față de exemplaritatea vieții și a gîndirii celor care au devenit încă din vremea lor chipuri ale tradiției. Cînd prezentul lor e spiritualmente mai actual decît prezentul de după ei, avem o formă perenă și eficace a sacralității originilor, dar și o tendință – paradoxală pentru o religie a cărei vocație istorică e constitutivă – de a nu mai acorda timpului capacitatea de a fi creator, de a participa înnoitor la marele corp al tradiției. E ca și cum fidelitatea s-ar traduce printr-o imitație sau reluare manieristă a modelelor, neîncrezătoare față de orice ar părea că iese din canon. În tensiune cu această forță inerțială a modelului – valid, dar nu exclusiv –, s-a conturat profilul uneia dintre cele mai nonconformiste figuri ale spiritualității ortodoxe, maica Maria Skobțova sau, după numele său de sfîntă, Maria din Paris (1891-1945).

Într-o meditație despre sensul și formele monahismului, ea nota cu acuitate profetică în lumea în care mijeau negurile războiului: „Am putea spune că noutatea se definește prin faptul că, fie că vrea, fie că nu, monahul contemporan nu se mai regăsește în spatele zidurilor solide ale unei mănăstiri, în tradiții precise și încremenite, ci pe toate căile lumii, fără posibilitatea de lua drept reper vechile tradiții. Și vai celui care nu acceptă aceste căi și răscruci ale lumii: acela nu va putea nici să mențină vechiul, nici să creeze noul. (...) Pentru monah nu mai există actualmente decît o singură mănăstire: lumea întreagă”. Cea care scria aceste rînduri fusese o poetă rusă, de convingeri revoluționare, căsătorită de două ori, cu trei copii, care își trăia exilul la Paris, unde își redescoperea credința „în mijlocul vagabonzilor și săracilor”, îmbrăcînd în 1932 haina călugărească.

Viața Mariei Skobțova face să pălească cele mai palpitante și neverosimile aventuri, iar, pentru ochiul credinței, devine o parabolă a imprevizibilității lui Dumnezeu. Cine și-ar fi imaginat că pasiunea literară și revoluționară, aproape anarhică, a poetei din Sankt-Petersburgul „epocii de argint” va prinde chipul dăruirii totale pînă la moartea în lagărul din Ravensbrück? Cine va fi crezut că primul său soț, el însuși figură a saloanelor petersburgheze și militant menșevic, avea să emigreze la Roma în criza postrevoluționară, să se convertească la catolicism și să devină preot la Colegiul Russicum? Cum se poate asimila faptul că tocmai cel care trebuia să o condamne în 1919 ca președinte al tribunalului militar alege să o scape și se va căsători cu ea, plecînd apoi împreună în exil pînă la Paris? Fiul lor, Iuri, avea să urmeze modelul de iubire sacrificială al mamei și să moară în alt lagăr, plătind pentru ajutorul pe care îl oferea evreilor în Parisul aflat sub ocupație. În 2004, Patriarhia ecumenică le va înscrie cu venerație numele amîndurora, mamă și fiu, în actul solemn de canonizare.

La tunderea în monahism, primind o haină prea largă ce aparținuse unui călugăr caterisit, Maria Skobțova devine o nouă Marie după modelul Mariei Egipteanca, chipul prin excelență al ridicării din abisul păcatelor la înălțimea convorbirii cu Dumnezeu. Numai că, spre deosebire de modelul ascezei în deșert, fidelitatea maicii Maria se va manifesta ca jertfă a inimii și a trupului în „deșertul lumii”: „Fiecare trebuie să aleagă între confortul și dulceața unui loc de viață la adăpost de vînturi și furtuni, și spațiul fără limite al veșniciei în care totul e nedefinit și mișcător, afară de un singur lucru: Crucea”. Crucea pe care Maria Egipteanca nu a putut să o îmbrățișeze decît luptîndu-se în pustie cu sălbăticia patimilor; crucea pe care Maria Skobțova o trăiește ca mamă, printre nefericiți, săraci, bolnavi, prigoniți și, în cele din urmă, printre femeile din lagăr, unde reușește să brodeze un fular, dedicat debarcării în Normandia și inspirat de faimoasa tapiserie din Bayeux. E o viață de o intensitate care îți taie respirația, în care providența ia forma luptei corp la corp cu îngerul. Dar maica Maria nu voia „să fie o amintire”: „Pentru toți voi fi o chemare”!

Iubirea nebună de aproapele. Viața și învățăturile maicii Maria Skobțova, trad. de Maria-Cornelia și diac. Ioan I. Ică jr., Deisis, Sibiu, 2008.

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. A publicat recent (împreună cu Daniela Dumbravă): André Scrima: expérience spirituelle et langage théologique, Roma, 2019.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.