Maria Egipteanca

Publicat în Dilema Veche nr. 939 din 7 – 13 aprilie 2022
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

Una dintre cele mai tulburătoare și mai pline de speranță istorii sfinte este, fără îndoială, Viața Mariei Egipteanca, atribuită Patriarhului Sofronie al Ierusalimului. În iconografia ortodoxă, scena emblematică reprezintă momentul împărtășirii: făptura arsă de soare și topită de asceză se apropie de potirul pe care-l ține părintele Zosima. În Occident, frescele, statuile sau miniaturile o înfățișează pe pustnică învăluită pînă la călcîie de părul său și, uneori, în levitație, înconjurată de îngeri. Viața sa a cunoscut o răspîndire impresionantă de-a lungul secolelor, sfînta fiind venerată atît în lumea de limbă greacă, unde i se va dedica una dintre duminicile Postului Mare, cît și în cea de limbă latină, în care va fi asemuită, dacă nu confundată, cu Maria Magdalena și va da naștere unei literaturi hagiografice vernaculare. Dincolo de dezbaterea despre autenticitatea acestei Vieți, cinstirea cu totul specială acordată Sfintei Maria Egipteanca, păcătoasa care, retrăgîndu-se în pustie, atinge desăvîrșirea, înseamnă recunoașterea de către Biserică a faptului că excepționalul și unicitatea ireductibilă a unei vieți pot exprima un adevăr general și eficace pentru viața spirituală. Pocăința Mariei Egipteanca este propusă ca model în mai multe sensuri, pe care voi încerca să le schițez aici:

1) Ca taină a pocăinței, fără de care nu poate fi întîlnit Hristos. Să ne amintim cum a dorit să intre în biserica din Ierusalim pentru a vedea crucea lui Hristos, încercînd să participe oarecum fraudulos la pelerinaj. Însă nu s-a putut închina crucii fără să aibă inima străpunsă. Apoi, odată întîlnindu-se cu crucea, viața i s-a schimbat radical. De ce o ființă plină de păcate a dorit să intre în biserică? De ce a putut să făgăduiască Maicii Domnului că se va schimba dacă intră și vede crucea? Cum a avut puterea de a-și păstra făgăduința? În gîndul însuși al pocăinței, Dumnezeu este deja prezent, stă la ușă și doar simpla întredeschidere permite iubirii Sale să intre și să fie eficace.

2) Ca ilustrare a schimbării aduse de pocăință. Dacă hotărîrea de a ne schimba viața vine ca un efect al conștiinței că ne-am exilat singuri din iubirea lui Dumnezeu, perseverența în această hotărîre este, de fapt, partea cu adevărat grea a pocăinței: „Crede-mă, părinte, îi zice Maria Egipteanca lui Zosima, că am petrecut șaptesprezece ani în acest pustiu, luptîndu-mă cu poftele mele nebunești ca și cu niște fiare sălbatice”. Supunerea față de păcat este o cedare a părții propriu-zis umane a omului în favoarea animalității și a iraționalului. Or, în fața iubirii creatoare, păcatul apare ca lipsa de sens prin excelență, ca nebunie și sălbăticie (pentru că și ferocitatea animalelor e o consecință a căderii). Prin urmare, schimbarea este întîi de toate o luptă pentru a reinstaura stăpînirea omului asupra animalității și demnitatea sa în creație.

3) Ca sens al postirii. Retragerea în pustie este, de fapt, o ex-tragere din lumea care – instrumentalizată de păcat – devine, fără să vrem sau fără să ne mai putem opune, prilej de păcat. Să ne amintim cum hrana, minim necesară, îi trezea dorința pentru mîncărurile și băuturile din viața păcătoasă. Or, asceza devine răspunsul restaurator la consumul păcătos și adevăratul act de ecologie spirituală.

4) Ca întrupare a roadelor perseverenței în schimbarea vieții. Maria Egipteanca nu citise un rînd, dar ajunge să invoce Scriptura, profețește, merge pe apă. Potrivit imnografiei, din pricină de cădere a devenit „soare” spre mîntuire; desfrîului din lume i-a opus nevoința pustiei, iar neputințelor firii – înfruntarea sălbăticiei lăuntrice și a atacurilor demonice.

5) Ca sens al speranței care însoțește pocăința și asumarea Crucii. Potrivit acestei Vieți, Dumnezeu poate nu doar să întoarcă la pocăință un păcătos învechit în rele, ci să-l și copleșească de daruri în chiar efortul său de a se elibera de patimi. Pentru unii pocăința poate dura numai trei zile – după cum spuneau Părinții pustiei –, pentru alții ani îndelungați. În taina îndurării, care îi scoate pe oameni din abisul păcatului, îi luminează în plină rătăcire, îi așteaptă să înțeleagă că sînt iubiți, greșelile și nedreptățile sînt convertite în viață adevărată, iar ființa lăuntrică – destrămată și înnegrită – este țesută și înnoită, devenind cămașa de nuntă pentru ospățul pascal.

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. A publicat recent Inteligența inimii. Schițe pentru un portret al virtuții (Editura Spandugino, 2021).

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.