Loc disputat

Publicat în Dilema Veche nr. 948 din 9 – 15 iunie 2022
image

De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii. Locul este un depozit doldora de mărci ale Originii, unde cele două tradiţii – ebraică şi musulmană – se intersectează, îşi suprapun simbolurile practicate, îşi afirmă identitatea, îşi manifestă pretenţiile de posesiune.  

Pe Muntele Templului, esplanada e ca un taler care poartă cele două mari moschei ale Cetăţii: moscheea Stîncii şi moscheea Al-Aqsa („cea mai îndepărtată”). Din acest loc s-a înălţat, potrivit islamului, Muhammad în călătoria lui cerească pînă în proximitatea lui Dumnezeu. Centru şi punct de plecare a axei verticale, complexul e al treilea spaţiu sacru al islamului, după Mecca şi Medina. Dar Stînca, temelie şi putere a locului, e deja intens semnificativă pentru tradiţia ebraică. Potrivit acesteia, Stînca poartă, în straturile ei simbolice, toate ipostazele centrului şi ale scării spre divin: pe înălţimea ei Abraham l-a adus jertfă pe Isaac, ea este piatra pe care Iacob a înălţat-o la Betel ca semn al scării cereşti din viziunea sa, aici e locul pe care Solomon a zidit Templul. „Piatra fundamentală (eben shethiyah), aşezată în Sînta Sfintelor, slujea drept suport Arcei Legămîntului, făcea corp cu ea, la fel cu piatra pe care Iacob îşi pusese capul.” (G. de Champeaux, S. Sterckx, Introduction au monde des symboles, 1972).

Astăzi, esplanada Stîncii e accesibilă nemusulmanilor doar ca loc de vizitare, nu de cult. Foarte în preajmă, pe coasta Muntelui, se află Zidul Plîngerii, rest al Templului, în faţa căruia evreii religioşi se roagă ardent şi astăzi. Zidul îşi are propria esplanadă, împărţită în trei secţiuni: cea mai îndepărtată e deschisă publicului; alte două secţiuni sînt destinate rugii, bărbaţilor la nord, femeilor la sud. Întreg spaţiul slujeşte ca sinagogă, sulurile Torei fiind găzduite în încăperile Zidului.

Iată două incinte de rugă, implantate în aceeaşi înălţime a Muntelui Templului. Spaţii de densitate a veneraţiei, fiecare rezervat credincioşilor proprii, deschis cu parcimonie, la distanţă, pentru adepţii altor credinţe ori celor nereligioşi. Parcă mai expresive prin alăturarea lor, ele ne arată că religiile trebuie să se încarneze ca să-şi comunice mesajul şi calea. Trebuie să prindă formă în imediat, să-şi depună într-o adecvată materialitate semnificaţiile, doctrina, hieroistoria. Calea care leagă de metafizic are nevoie, ca punct de plecare, de un suport fizic, bogat calificat. Un loc distins, deosebit de geografia curentă, marcat de o revelaţie, un eveniment mistic, un act originar. Un spaţiu delimitat prin felurite graniţe de peisajul curent. Accesul selectiv, în trepte, îl desemnează ca spaţiu sacru, adică separat, rezervat unei credinţe în raportul ei cu Dumnezeu.

Dar aşa fiind, învecinarea celor două spaţii, ebraic şi musulman, de care nu departe se află Biserica Sfîntului Mormînt, ne-ar putea pune în faţă tocmai convergenţa celor trei religii, vectorii lor ţintind către acelaşi Dumnezeu. Cărţile lor sfinte vorbesc despre un Acelaşi, spre care fiecare tradiţie priveşte din postura ei proprie, din locul ei propriu, graţie unei revelaţii proprii. E ceea ce dă spre vedere Muntele Templului. Asta, dacă privirea credincioasă (ori sensibilă spiritual) se îndreaptă către Polul care iradiază credinţele şi le cheamă la sine, le consumă. Da, „locul” fiecărei credinţe e strict delimitat. Nu are sens să practici doctrina şi cultul unei credinţe diferite de a ta. E ca şi cum ai merge pe mai multe cărări. Dar semnificaţiile credinţelor, logica fiecăreia, vectorii lor spre Absolut se propun unei înţelegeri fără graniţe confesionale. Se propun atenţiei, cercetării, cunoaşterii unanime.

Totuşi, de curînd, la Ierusalim s-au înteţit din nou tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii. Evrei ultranaţionalişti iau, din cînd în cînd, „cu asalt” spaţiul. „Am venit ca să arăt că noi, statul Israel, sîntem suverani aici”, proclamă unul dintre ei (Le Monde, 29.05.2022). Grupuri evreieşti mesianice vin să se roage pe esplanada moscheilor, cu proiectul de a reconstrui aici al treilea templu (Le Monde, 28.05.2022). Tineri palestinieni ripostează, tensiunile cresc. Poliţia israeliană intervine, nerefuzîndu-şi o anumită parţialitate.

Iată altă faţă a religiilor, altă utilizare a energiei lor. Capacitatea religiilor de a înflăcăra fiinţa, de a-i stîrni adeziunea, de a o mobiliza în vederea unei ţinte e cvasi-neasemuită. Or, sub deviza Dumnezeu se pot aşeza interese foarte terestre, ideologice, socio-politice, militare. Identitatea de grup ori naţională poate folosi credinţa nu doar ca inspiraţie formativă, ca reper de solidaritate. O poate folosi şi drept combustibil pentru pretenţii de superioritate, de ofensivă, de excludere asupra altor comunităţi religioase, etnice, socio-culturale, Urcînd pe esplanadă ca să-şi practice ruga, evreii naţionalişti ori cei mesianici vor să arate – cu mijloace religioase – că sînt stăpînii locului, că pot dispune de sanctuarul celeilalte religii. Musulmanii aşa percep lucrurile şi pe aceeaşi linie răspund. Dumnezeu – recunoscut drept comun celor trei tradiţii – devine, iată, pricină şi instrument de luptă. Fiecare tabără şi-l arogă, fiecare îl trage de partea ei. (Ba, în alte părţi, se întîmplă ca un faimos loc sacru să fie folosit ca mijloc de „răzbunare” politică. E cazul lui Erdogan: ca să dea peste nas unui Occident alertat de regimul lui autoritar, a rechiziţionat Sfînta Sofia: din muzeu – care oferea tuturor splendoarea bizantină a edificiului – a retransformat-o în moschee.) Să fie această înclinaţie de luare în posesie a divinului un lucru firesc, să stea el în firea noastră posesivă?

O legendă, consemnată în secolul X de Eutihios, patriarh al Alexandriei sub regim musulman, vorbeşte despre intrarea victorioasă în Ierusalim, în 637, a califului Omar. Sofronie, patriarhul Cetăţii, îl invită să se roage în biserica Învierii. E atitudinea unei superioare ospitalităţi, care pune accentul pe Ţinta comună a celor două credinţe. E un moment al convergenţei, asumate cu luciditate spirituală (şi politică) de ierarhul creştin. Omar îi răspunde cu o luciditate a discernămîntului. Declină invitaţia fiindcă, spune el, dacă s-ar ruga în sanctuarul creştin, musulmanii ar dori să facă la fel pe urmele lui şi ar transforma biserica în moschee.

Aflată, poate, la oarecare distanţă de adevărul istoric, legenda ilustrează, evident, două teme în contrast. Cînd o religie are de partea ei forţa exterioară, cînd adepţii ei îşi concep credinţa potrivit forţei, reuşitei, intereselor exterioare, ei tind cel mai adesea să minimalizeze, să „invadeze” celelalte religii. Chiar să le excludă. Nu sesizează în diversitatea religioasă o convergenţă la zenit. Sesizează o concurenţă din care trebuie să iasă învingători. Pe de altă parte, ni se indică atitudinea respectului, a toleranţei religioase, chiar a colegialităţii. Ni se indică, fie şi în tonul legendei, un moment de convergenţă.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Foto: Ierusalim, Muntele Templului (wikimedia commons)

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.