Jos icoanele?

Publicat în Dilema Veche nr. 149 din 1 Dec 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"Zugrăvirea" divinului a devenit posibilă şi pastoral dezirabilă graţie întrupării Cuvîntului. Aşa sună - în termenii de azi - vechea hotărîre a Sinodului VII Ecumenic (ţinut la Niceea, în 787). Prin acea învăţătură, sancţionată dogmatic, Biserica încă unitară a pus capăt unui conflict cunoscut în istoria sa drept "criză iconoclastă". Certurile pe această temă au apărut încă din primele secole. Epifaniu de Salamina era "iconoclast". Ioan Damaschinul a fost "iconodul". Cînd bazileii înşişi au pus la îndoială cultul icoanelor, Bizanţul a luat foc. Disputa nu era nici pur teologică, nici pur estetică. Avea o dimensiune psihologică (omul e mai sigur pe el dacă nevăzutul capătă un chip). Avea şi o latură politică, pentru că puterea vrea nu doar reprezentanţi, ci şi reprezentări. În arta religioasă, ortodocşii au rămas la două dimensiuni. Occidentalii au admis pe deasupra statuarul hagiografic. Mai tîrziu, protestanţii s-au întors la iconoclasm, abolind orice înfăţişare, fie ea icoană, statuie de sfînt sau crucifix. O mare parte din această moştenire a cimentat mentalitatea laicismului modern şi revoluţionar. De la 1789, pînă la distrugerile republicane din Spania războiului civil şi persecuţiile staliniste, europenii au tot casat "idoli", pe care i-au înlocuit cu mai sănătoasele dictaturi omeneşti. Am rezumat brutal două milenii de controversă pe marginea imageriei sacre, pentru a le aminti cititorilor că recentul scandal românesc pe tema "afară icoanele din şcoli" nu e originală. În ultimii ani, ea a fost repusă pe tapetul public şi prin Franţa (afacerea "fularului islamic") sau aiurea. Două sînt tezele: una care zice că şcoala e spaţiu public, aconfesional, neutru şi golit de orice aspiraţie spirituală. Alta care susţine contrariul, şi anume că prezenţa icoanelor sau a crucifixelor în şcoli generează o binevenită stare de pietate, cuminţenie şi respect, deloc nepotrivite într-o naţiune cu o confirmată şi zdrobitoare majoritate de inşi credincioşi. Problema a fost mestecată la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, sesizat de falanga militantă a ongismului politiceşte corect. I s-au dat replici dinspre Biserici şi Culte, dar şi din cercurile intelectuale care nu se ruşinează nici cu Iisus Hristos, nici cu patrimoniul creştinismului. O să anticipaţi situarea mea de partea ultimilor. Aveţi dreptate. Nu mi se pare că iconoclastul domn Emil Moise (a cărui "scînteie" a provocat incendiul mediatico-instituţional) are dreptate atunci cînd compară icoana Maicii Domnului cu tablourile lui Ceauşescu. Religia nu e băgată pe gîtul nimănui. Elevii se pot declara atei. Părinţii pot alege ca ei să nu meargă la orele unde se vorbeşte despre Dumnezeu, despre relaţia lui cu omenirea şi despre revelaţia creştină. E abuziv să asimilezi credinţa unui tînăr cu îndoctrinarea marxist-leninistă. Experienţa religioasă se naşte din libertate, nu din necesitatea doctrinară proclamată fără drept de apel. Că ortodoxia - sau altă confesiune - e liber aleasă sau respinsă se vede foarte bine printr-o demonstraţie a contrario. Tot mai mulţi elevi se închină la cultul tehnologiilor, sacrifică pe altarul MTV şi slujesc, nestînjeniţi de vreo pedagogie desuetă, ca mici preoţi ai consumismului mai mult sau mai puţin halucinogen. Există contra-tendinţe, mode tiranice subsumate unui mainstream internaţional care se alimentează din ideologii neopăgîne (New Age, Waldorf, scientologie etc.) şi nimeni nu a denunţat, în această zonă, riscul instrumentalizării sau al manipulării conştiinţelor. Taman icoanele, bătrîneştile icoane ortodoxe, au stîrnit mînia puriştilor, de parcă protestul lor ar prefaţa o lume liberă de constrîngeri şi nu o alternativă cel puţin la fel de "presantă" şi "discriminatorie". Eu sper ca exponenţii "instituţiilor abilitate" şi politicienii să nu apere icoanele din populism ortodoxist, ci de dragul unei tradiţii pe care chiar o respectă în inima şi mintea lor. Mai ales că nu de păcate ducem lipsă, ci de iertare şi bună înţelegere.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.