Întrupare și despuiere

Publicat în Dilema Veche nr. 905 din 12 – 18 august 2021
Theodor Pallady jpeg

Teoretic, bătrîna contradicție (sau tensiune) dintre avere și ființare n-ar trebui să ne dea bătăi de cap: una e să pari, alta e să fii ceva. Una e să posezi, alta e să utilizezi creativ o materie docilă, care devine subalternă. Simpla bogăție – ca acumulare  de bunuri – își ratează bunătatea de îndată ce te subjugă, are pretenția de a te reprezenta fără rest și te împiedică să fii liber. Deși par accesibile, aceste banalități sapiențiale rămîn opace în ochii majorității. Oamenii adună, colecționează, se identifică fetișist cu diverse simboluri de statut, caută frenetic consumul ostentativ. Și o fac înarmîndu-se cu argumente (s-ar spune) legitime. Bunurile materiale sînt adesea rezistente în timp. Ele par să capitalizeze durata și să-și prezerve ori să-și sporească valoarea. Ne compun decorul cotidian, stilul de viață, intimitatea personală, deci se apropie constant de ceea ce sîntem, amintindu-ne că încă ființăm. Întrucît pot fi vîndute, cele materiale cumulează resurse de supraviețuire, adică ne temperează angoasa generată de presentimentul periodicelor „vremuri grele”. Adesea, un bun prestigios, etalat social, ne lasă impresia că putem comunica un mesaj favorabil nouă prin semnele produse de alții (mărci legendare sau fiabile). Averea terestră nu ne însoțește în mormînt, însă poate fi transmisă, asemenea patrimoniului genetic, proiectat în urmașii noștri biologici. Dacă ai ce lăsa după tine, speri că și tu vei fi pomenit odată cu lucrurile pe care le-ai transmis. Posesiunea materială e așadar și un surogat al creativității, la îndemîna celor care s-au limitat la procreație.

Cele amintite aici explică fascinația și disprețul pe care le inspiră modelul întruchipat de fondatorul creștinismului. Ca Dumnezeu întrupat, Hristos – așa cum îl cunoaștem din Evanghelii și din mărturiile apostolice neo-testamentare – e un paradox întrupat. El s-a golit de slava divină (așadar de manifestarea puterii nesfîrșite), dar învață cu o siguranță de stăpîn absolut. Pe de altă parte, personajul său „comunitar” se dovedește inclasabil: tradiția ne spune că va fi deprins tîmplăria (meseria dreptului Iosif), dar nu o va fi practicat decît înainte de misiunea Sa publică, începută la 30 de ani, pentru numai alți trei. Ca taumaturg, Iisus Hristos e copleșitor și totodată firesc, discret, furtiv, evanescent. El predică poruncitor, voința Sa modifică ordinea lucrurilor și așteptările fataliste, însă rămîne un marginal – nici fariseu, nici cărturar, nici rabin, nici arhiereu – deși concentrează simultan toate abilitățile elitelor iudaice. Tehnic, Învățătorul este un om fără domiciliu fix, fără avere, fără funcții și lipsit de ocupație „profesională”. Străinul absolut. Călătorul al cărui chip nu poate fi recunoscut. I se duce vestea, dar soldații romani (veritabile trupe de ocupație) au nevoie de trădarea lui Iuda pentru a-l identifica. Poate hrăni miraculos mulțimile, însă își trimite ucenicii să cumpere ceva merinde de la vreun han sătesc. A-l urma înseamnă a renunța la tot ce posezi și a suporta o metamorfoză, prin pocăință, smerenie, credință absolută și nepăsare față de limita inevitabilă a  vieții terestre.

Disprețul ilustrează reversul fascinației christice și el e retrăit în fiecare generație, după chipul întristat al tînărului bogat, care păzise poruncile (adică Legea iudaică), fără să fie totuși dispus la o totală despuiere de averile sale. În ordinea creștină ideală, cu cît ai mai multe, cu atît îți riști mîntuirea, pentru că te așezi sub zodia lui prea tîrziu. Numai ordinele monahale, un anume puritanism protestant și minimalismul contemporan se apropie programatic de viața ca asceză post-materialistă, numai că performanța concretă a celor care practică imitatio Christi e privită de simțul comun ca angelism imposibil sau patologie, eventual admirabilă. Îi invidiem pe cei care au, dar îi invidiem și mai drastic pe cei ce reușesc să scape din capcana opulenței maniacale. Ei capătă în ochii noștri nu doar prestigiul unei forțe aproape supra-umane, ci și prețul dovezii că viața creștină autentică nu e un „ideal” intangibil ori o predică goală.

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.