Ineditele lui Eliade

Publicat în Dilema Veche nr. 982 din 2 – 8 februarie 2023
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

Pînă pe 13 martie cei care sînt în București și au un mic răgaz pot vedea la Muzeul Național al Literaturii Române o expoziție cu manuscrisele și cărțile lui Mircea Eliade care se află în prezent în patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor. E o bucurie pe care aș dori să o împărtășesc cu cititorii acestei rubrici, în care am publicat un articol de susținere a petiției inițiate de Eugen Ciurtin: „Salvați manuscrisele lui Eliade!”. În perioada care a urmat au răspuns apelului instituții precum Academia Română, în 2021, care a achiziționat o serie importantă de manuscrise, dar și persoane private care au dorit să devină, în 2022, donatorii Institutului de Istorie a Religiilor, singurul din țară care poartă numele disciplinei reprezentate la nivel internațional de Mircea Eliade. Astfel, manuscrisele donate au putut fi studiate cum se cuvine și corelate cu ansamblul operei eliadiene, prin efortul aplicat și tenace al unei echipe coordonate de Eugen Ciurtin, directorul Institutului. 

Primul lucru care merită, cred, subliniat este gestul extraordinar al donatorilor care au înțeles sensul imediat al salvării manuscriselor și le-au destinat cercetării, catalogării și punerii în valoare în beneficiul public. O arhivă cum e cea lăsată în țară de Eliade nu este doar un depozit de documente istorice, ci mai ales, așa cum se poate vedea deja în expoziție, laboratorul însuși al operei, cu mărturiile diferitelor stadii ale cercetării, cu notițe, multiple redactări, proiecte doar schițate sau inedite. Or, toate acestea își redobîndesc valoarea nu din perspectiva colecționarului, fie și bine intenționat, ci numai dacă o privire competentă le restituie locul în procesul de alcătuire a operei și în biografia autorului.

Pe de altă parte, laboratorul arhivei lui Eliade nu e un simplu martor al cărților pe care le cunoaștem, prezente și astăzi în portofoliul unor mari case de editură din Occident; e mai mult decît atît pentru că păstrează o parte încă necunoscută: de pildă, sumare de cărți și titluri care n-au fost niciodată duse la capăt, texte nepublicate, schițe care condensează, într-o primă formulare, idei dezvoltate în articole sau cărți, note de lectură care restituie ancorele unei reflecții pe cale de a-și găsi expresia. Andreea Apostu, cercetătoare la Institutul de Istorie a Religiilor, care și-a asumat alături de Eugen Ciurtin curatoriatul expoziției, a pus în lumină tocmai această latură inedită a foarte tînărului autor Eliade, dinainte de plecarea în India.

Vizitatorul este invitat să facă o călătorie prin faimoasele locuri ale memoriei eliadiene: mansarda, casa lui Surendranath Dasgupta, a lui Gwyn Perris și ultima reședință din București. Manuscrisele prezentate astfel, grație viziunii grafice a echipei Zeppelin Design coordonate de Constantin Goagea, reconstituie vîrstele autorului și etapele unui parcurs care a condus la o operă de istoric al religiilor. Aceasta, pentru că specificul expoziției constă mai cu seamă în restituirea – inevitabil fragmentară în condițiile actuale – a modului în care se forma și lucra Eliade ca savant: putem vedea ce și cum citea, ce anume își nota, cum își redacta textele, care era aria intereselor sale. Scrisorile însele susțin, de fapt, biografia operei.   

E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea. E, așadar, un act de dreptate față de sensul acestei arhive în raport cu opera pe care a generat-o și pe care mulți dintre noi o cunoaștem mai degrabă în forma ei postbelică. Or, ceea ce Eliade a indicat constant, după cum reiese din conceptul expoziției, e că tot ceea ce a dezvoltat în publicațiile care l-au consacrat se afla deja configurat, uneori în detaliu, în ceea ce lucrase în țară. Ediția critică a manuscriselor, anunțată de această expoziție, urmează să ofere toate argumentele oricui va fi curios să le afle.

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. A publicat recent Inteligența inimii. Schițe pentru un portret al virtuții (Editura Spandugino, 2021).

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
Un român grobian la meciul Cîrstea – Kvitova: S-a rușinat și comentatorul Digi Sport VIDEO
Din păcate, avem huligani, nu doar pe arenele sportive din țară. Mai nou, niște indivizi dubioși ne fac de râs și afară!
image
Cea mai temută infractoare care a terorizat Spania e româncă. O armată de interlopi o asculta orbește
Tenace, ambițioasă și extrem inteligentă, dar nu în ultimul rând de o frumusețe răpitoare, ea a reușit să câștige toate războaiele cu bandele rivale.
image
Nou scandal sexual în universitate. „Profesorul de 67 de ani i-a propus să devină iubita lui. Să facă sex în fața unei minore“
Elaborarea unor Coduri de etică stricte privind hărțuirea sexuală în universitățile din România devine o prioritate, în contextul numărului din ce în ce mai crescut de astfel de cazuri care apar în spațiul public. Ultimul scandal de acest tip provine din Cluj-Napoca.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.