În secolul Rusiei asiatice, Patriarhia Moscovei s-a separat de lumea ortodoxă

Știm, deși uităm adesea, că Rusia e cea mai întinsă țară din lume. De la Vladivostok sînt 941 km pînă în Japonia. Țarii au extins imperiul pînă în Alaska. Moștenirea dominației mongole, structura etnico-religioasă a părții ei central-asiatice și extrem orientale, plus caracterul net antioccidental al URSS sînt factorii istorici care conferă Rusiei dimensiunea ei non-europeană. Această identitate euro-asiatică a produs atît doctrina omonimă, ridicată în slăvi de Aleksandr Dughin, cît și constanta oscilație din sînul intelighenției ruse. Unii intelectuali au optat pentru Asia. Alții pentru Europa. Cei mai mulți, pentru „ideea rusă”, reprezentînd o a treia cale: nici-nici, iată esența volatilă a unei russki mir. De la Dostoievski la Soljenițîn, Rusia s-a socotit menită să salveze sufletul apostat și materialist al Occidentului. Și-a dorit să refacă un creștinism politic pan-european, să reia Constantinopolul și să dea lecții de morală statelor industrializate, burgheze, „subminate” de hedonism, secularizare, agnosticism și pluralism democratic.

În 2022, prin decizia invadării Ucrainei – care se dovedește prost planificată militar și îmbibată de fantasma resetării ordinii mondiale de după Războiul Rece –, Rusia lui Putin a pus capăt acestor tradiții mesianic-revizioniste și panslaviste exact atunci cînd își dorea mai intens să le afirme. În fapt, Rusia a ales un destin asiatic întins pe durata secolului 21 și probabil a următoarelor. Ea va deveni rezervorul de cereale, petrol și gaze ale unei Chine care-și va desfășura acolo tehnologiile, băncile, influența politică și agenda antiamericană. La această dramatică schimbare de statut geopolitic a contribuit din plin poziționarea BO Ruse, care – prin vocea Patriarhului Kiril – a binecuvîntat invazia rusă din Ucraina suverană. Kiril ar fi putut condamna războiul lui Putin. Avea datoria morală și spirituală să facă acest gest, chiar dacă i-ar fi adus dizgrația și conflictul cu autocratul kaghebist. Nu a dovedit curajul de a-și asuma riscuri personale. Nu doar că a pus BO Rusă în spatele agresiunii contra altui popor slav (și majoritar ortodox), dar a invocat motive tragicomice: invadarea Ucrainei e justificată, întrucît rușii din Donbas sînt persecutați pentru că s-au opus paradelor gay... Bătălia, a mai spus capul Bisericii Ruse, nu e doar fizică: e de-a dreptul metafizică! Evident, nu a scos o vorbă despre uciderea civililor din statul vecin, inclusiv rusofoni ortodocși din Harkov sau Kiev. Cîteva zile mai tîrziu, la începutul Postului pascal, Patriarhul Kiril a trecut la nivelul următor: demonul occidental vrea să învrăjbească relația fraternă dintre ruși și ucraineni, pentru a-și impune dominația geopolitică asupra lumii ruse, din nou puternice și mîndre. Fostul ofițer KGB sub acoperire – acoperit acum de veșmintele aurite ale patriarhatului – a devenit promotorul oficial al celor mai rudimentare și penibile teze conspiraționiste.

Pînă și mitropolitul Onufrie – capul Bisericii ortodoxe ucrainene afiliate canonic Moscovei – a condamnat invazia lui Putin ca pe un război fratricid. O serie de dioceze au decis să nu-l mai pomenească liturgic pe Kiril. E limpede că, din cauza barbariei declanșate de Putin, Patriarhia Moscovei va pierde parohiile afiliate ei, care vor trece sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ucrainene devenită autocefală în 2018. Și ortodocșii lituanieni se rup de Moscova. Lașitatea oportunistă și iresponsabilă a Patriarhului Kiril aruncă BO Rusă în criză morală, riscuri de schismă și discredit în tot restul comuniunii ortodoxe. Alegînd susținerea necondiționată a politicii lui Putin, Patriarhia Moscovei va pierde – cot la cot cu statul pe care l-a „servit” pînă la trădarea învățăturii evanghelice – și ceea ce dobîndise, canonic, în ultimul mileniu. Ortodoxia rusă va trebui să se pregătească pentru lunga coabitare geopolitică dintre Federația Rusă (în prag de implozie) și China, noul ei hegemon, care nu este și nici nu va fi prea tolerantă cu organizațiile religioase de orice fel. În timp ce Putin a aruncat Rusia în brațele Asiei, Kiril a compromis prestigiul Ortodoxiei ruse și și-a izolat Biserica pe termen lung.