„În Hristos v-ați și îmbrăcat”

Publicat în Dilema Veche nr. 880 din 18 - 24 februarie 2021
„În Hristos v ați și îmbrăcat” jpeg

Un fapt divers amplu mediatizat readuce în dezbatere publică cultul creștinilor. De data aceasta, botezul. În termeni neutri, un prunc născut prematur a fost botezat în a șasea săptămînă de viață într-o biserică suceveană, la cererea părinților lui, și a decedat la 24 de ore după botez. S-a deschis o anchetă care cercetează dacă poate fi stabilită o relație de cauzalitate directă, unică, neechivocă între ritualul botezului și deces. Însă emoția publică a fost stîrnită de felul în care presa a relatat acest eveniment, astfel încît, la nici 24 de ore de la știre, exista o petiție publică prin care se cerea schimbarea ritualului de botez. Este vorba despre tripla imersiune totală în cuva baptismală a persoanei care se botează. În comentariile publice, surprinzător de virulente, acest ritual a fost taxat drept „barbarie medievală”. Teodor Baconschi a identificat două poziții extreme, cea a progresiștilor aderenți însă la religia laică a siguranței și cea a așa-zișilor fundamentaliști, care nu vor să audă de schimbarea ritualului. Dincolo de un gînd de compătimire sau o rugăciune pentru sufletul copilului, pentru părinții lui și pentru preotul slujitor, aceștia din urmă, pe lîngă tristețea lor personală, trebuind să facă față și indecentei curiozități mediatice, s-a deschis o dezbatere publică, inclusiv în sînul Bisericii, despre ritualul botezului. Astfel, a ieșit la iveală că există o tradiție regățeană a cufundării și o practică ardelenească a aspersiunii, că unii preoți nu se socotesc suficient de îndemînatici pentru a boteza, în schimb alții se simt în siguranță și cu apa rece, pentru a căli cu această ocazie copiii, că timpul botezului ar fi la opt zile, după ritualul circumciziei, sau la 40 de zile, după calendarul lăuziei, sau la 40 de zile după aceste termene pentru a introduce și o perioadă de catehumenat. Spre liniștea progresiștilor, schimbarea ritualului se petrece deja. În pofida protestelor fundamentaliste, adevărata întrebare nu este dacă se poate schimba ritualul, ci dacă există cu adevărat un ritual unitar sau dacă ritualul actual, cu toate variațiunile menționate, este acea normă imuabilă a cărei încălcare ne scoate în afara Ortodoxiei. Din această bruscă radiografie a cultului baptismal reiese tocmai o frămîntare autentică privitoare la sensul ritualului, iar adevărata linie de demarcație nu trece între acribie ritualică și iconomie pastorală, ci între sens operant al unui ritual asumat și cult inerțial cu accente social-economice.

În 1992 apărea și în traducere românească o carte a părintelui Alexander Schmemann, care parcursese deja două decenii de frămîntări în Ortodoxia diasporei, intitulată Din apă și din Duh. Studiu liturgic al botezului. În acest studiu, Al. Schmemann semnala criza conștiinței baptismale în Ortodoxia contemporană. Botezul devenise un eveniment privat, rupt de viața liturgică a parohiei, care se consuma integral la o vîrstă care nu produce amintiri și astfel este cu totul absent din viața creștinului, întrucît acesta nu a văzut nici propriul botez ca pe un eveniment semnificativ spiritual pentru el și arareori participă la un botez care să aibă o dimensiune liturgică (p. 28-29). Astfel, singurul aspect pe care teologii îl rețineau din Taina botezului era validitatea sa în ștergerea păcatului strămoșesc, în schimb operabilitatea sa spirituală era cu totul abandonată. Iată cum exprima Schmemann acest paradox între validitate și împlinire spirituală: „Validitatea este doar condiția împlinirii, dar tocmai plinirea este cea care contează. Botezul unui om ca Stalin a fost, fără îndoială, perfect valabil. Dar de ce nu s-a împlinit el în viața acestuia? Pentru ce nu l-a împiedicat să se adîncească într-o incredibilă oroare? Această întrebare nu este naivă. Dacă milioane de persoane, valabil botezate, au părăsit Biserica și continuă să o părăsească, dacă se pare că botezul nu a avut asupra lor nici un efect, oare nu am putea fi noi primii responsabili, noi, din pricina slăbiciunii, a opacității noastre, a minimalismului și a nominalismului nostru, din pricina trădării constante a botezului?” (p. 71).

Apoi Alexander Schmemann aduce în atenția cititorului istoria ritualului baptismal și legătura cu ritualul pascal. În primele secole creștine, nu numai că se practica botezul adultului, dar acesta se petrecea în noaptea Învierii, astfel încît toată perioada celor zece săptămîni care preced Paștilor era construită pe un program catehetic. Pînă astăzi celebrările din Sîmbăta Mare păstrează urma ritualului baptismal, iar catehezele prebaptismale s-au transformat în Triod. Această suprapunere între sărbătoarea pascală și ritul baptismal sublinia astfel principala semnificație a botezului: experiența morții și Învierii lui Hristos. Chiar și după generalizarea botezului copiilor în Evul Mediu, structura rituală a botezului a rămas cea corespunzătoare botezului adultului, rolul activ al catehumenului fiind preluat de nași. În Biserica veche, botezul era cea mai importantă și frecvent celebrată taină după euharistie, ea reprezentînd un punct culminant în viața creștinului îndelung pregătit (trei ani de catehumenat) și a cărui amintire continua să-i ghideze viața. Jurămîntul de adeziune și fidelitate față de Iisus Hristos inclus în ritualul botezului evidenția faptul că orice îndepărtare de la sfințenia pe care o primea creștinul prin botez însemna o abjurare.

Al. Schmemann punea pierderea conștiinței baptismale pe seama „pseudomorfozei scolastice” care a dus la înlocuirea teologiei patristice cu un raționalism de influență catolico-protestantă. În această teologie post-patristică, botezul a căpătat semnificația de ștergere a păcatului originar și, astfel, de condiție a mîntuirii. Legat de destinul sufletului după moarte, botezul a devenit încă din perioada medievală nu numai un pașaport pentru lumea de dincolo, întrucît ștergea toate păcatele individuale, ci și o garanție a bunăvoinței divine în această lume. Acest nou înțeles al botezului a fost condiționat de fenomenul socializării creștinismului întîi în Imperiul Roman, apoi în statele medievale încreștinate politic. Ce înseamnă această socializare? Preluarea de către creștinism a rolului de religie cu funcție socială, de liant comunitar. Botezul însemna astfel și intrarea în comunitatea politică, iar parohia asigura funcția de registru civil.

Acest trecut apasă asupra creștinismelor istorice și Al. Schmemann recunoaște că nu vede posibilă o revenire mecanică la practica botezului din Biserica primară, dar o reconstituire a sensului botezului, mai ales în măsura în care ea se regăsește în evhologhioanele de astăzi, merită întreprinsă pentru a depăși criza baptismală. Mai cu seamă că aceasta se află într-o evidentă legătură cu cealaltă criză a trăirii creștină, cea euharistică. De fapt, este vorba despre o reașezare a ritualului pe fundamentele catehetice pe care a și fost construit, astfel încît acesta să-i dezvăluie credinciosului tainele credinței sale și să-i permită o adîncire a acestora.

În acest sens, ceea ce este valoros și de prezervat cu orice chip în ritualul baptismal este semnificația identificării botezatului cu moartea și Învierea lui Hristos, prin urmare și forma rituală a acestei semnificații, tripla imersiune completă în apele botezului/mormîntul lui Hristos. În schimb, acolo unde se impune o reconsiderare este vîrsta de botezare. Dar și în această privință istoria apasă asupra conștiinței baptismale. De data aceasta este vorba despre istoria gîndirii eshatologice, prin identificarea hainei luminoase a botezului cu haina de nuntă din parabola nunții Fiului de Împărat, decesul pruncului nebotezat însemnînd lipsirea acestuia de haina de nuntă. În cadrul acestei eshatologii socializate, pruncii nebotezați nu ar avea acces la lumina Împărăției cerești întrucît nu au primit luminarea (termenul grecesc pentru botez) în această lume. Teama mamelor că pruncii lor, părăsind prea devreme această lume, nu s-ar putea bucura de fericirea deplină nici în lumea cealaltă este un considerent major în a nu forța înnoirea în nici o direcție. Așa cum admitea Al. Schmemann, botezul pruncilor trebuie raportat la existența unei familii creștine, autentic îmbisericite, care știe ce fericire caută pentru pruncul lor și care își asumă nu numai riscurile paradoxale ale botezului, ci mai ales greaua răspundere a păstrării în Biserică a celor botezați. Validitatea botezului nu este garanția împlinirii lui. Abordarea magico-religioasă a botezului riscă să compromită sensul adînc și mîntuitor al acestuia. Dar duhul htonian, care tot dă tîrcoale botezului, nu poate fi conjurat cu reforme administrative al ritului, ci cu o amplă cateheză, liturgică și baptismală, care să adune comunitatea euharistică în jurul catehumenului prunc, tînăr sau adult, împlinind nevoia de înnoire a trăirii creștine atît în cei credincioși, cît și în cei chemați.

Petre Guran este dr. în istorie bizantină al École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Secretele şi costurile unei case ecologice din paie. Este ca pe vremea bunicilor şi are consum de garsonieră
O familie din Botoşani îşi construieşte propria casă eco, din lut şi baloţi de paie, după modelul locuinţelor ţărăneşti de acum un secol. Avantajele sunt nenumărate, spune bărbatul, inclusiv costurile la utilităţi fiind comparabile cu cele ale unei garsoniere.
image
Momentul de glorie în care România a fost pe locul 2 în lume la Olimpiadă, după SUA. De ce a sfidat Ceauşescu Rusia
La Olimpiada  de vară din 1984, din Los Angeles, România a adus acasă 53 de medalii, situându-se pe locul 2 în lume, după SUA. Participarea la evenimentul sportiv a reprezentat o sfidare la adresa Rusiei, care a făcut presiune asupra lui Ceauşescu pentru a boicota evenimentul. Argumentul care l-a convins pe dictator, pe lângă cei 120.000 de dolari primiţi pentru participare, a avut legătură cu contextul economic din ţară.
image
Câmpurile morţii de sub mall-urile din Ploieşti. Descoperire făcută de arheologi
Extinderea municipiului Ploieşti spre comunele Blejoi sau Aricheştii Rahtivani a scos la iveală un veritabil câmp al morţii, care ascunde deopotrivă comori unice, vechi de mii de ani, dar şi informaţii relevante despre o civilizaţie demult apusă.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.