Idei despre modernitate şi postmodernitate

Antimodernii sînt în mod necesar moderni, iar modernii, în mod necesar, antimoderni. Într-un sens cultural larg, se poate spune că, pentru a fi întru totul modern, trebuie să fii şi antimodern. Această profundă ambivalenţă a fost clar întrezărită încă de Baudelaire, care a folosit cuvîntul "modernité", în mod estetic, pentru a exprima: "...tranzitoriul, fugitivul, contingentul, şcareţ constituie jumătatea artei, cealaltă jumătate fiind eternul şi imuabilul" (citatul este din articolul său "Pictorul vieţii moderne", publicat în 1863 " v. Charles Baudelaire, Curiozităţi estetice, Editura Meridiane, 1971, traducere de Rodica Lipatti). Recunoscut ca fondator al poeziei moderniste, Baudelaire a fost totodată (din punct de vedere cultural, politic, religios) un antimodern par excellence, un admirator al lui Joseph de Maistre, un adversar al doctrinei progresului, al democraţiei, al Americii ("o ţară de cumpărători şi vînzători" în care un geniu ca Edgar Poe nu poate avea decît un destin tragic). Într-o carte recentă, Les antimodernes: De Joseph de Maistre