Fără întoarcere

Publicat în Dilema Veche nr. 151 din 15 Dec 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Am regăsit Italia la Verona, unde Primăria şi Universitatea m-au invitat să vorbesc pe tema "comunităţi religioase şi politici sociale". Ştiam că strănepoţii Romei antice sînt campioni ai congreselor: le place să audă muzica dialogică a propriei limbi şi arată un constant interes politico-academic faţă de "treburile cetăţii". Rafinamentul pe care o lume întreagă li-l recunoaşte nu putea lipsi tocmai din aria publică, pe care strămoşii lor au inventat-o şi regăsit-o constant, dincolo de slalomul istoriei. Subiectul reuniunii veroneze a urcat în topul alertelor colective. De ce? Pentru că tradiţionala Italie compact catolică a dispărut. După război, italienii ştiau că pe teritoriul naţional funcţionează două excepţii confesionale: valdenzii şi evreii. Decorul acesta plat a suferit, în răstimp, mutaţii dramatice. A apărut, prin imigraţie, sau a ieşit la iveală - pe măsura evoluţiei democratice a legilor privitoare la culte - o puzderie de prezenţe spirituale, pînă nu de mult ignorate. Baptişti, penticostali şi iehovişti - în partea neoprotestantă a spectrului. Budişti şi Ba’hai, în regiunea sa exotică. Dar şi ortodocşi - ruşi, greci sau români. Români (de) pretutindeni. Adică tot mai numeroase parohii, asociaţii, probleme de inserţie şi presiuni revendicative. La 80 de km nord de Verona, pe la Treviso, România şi locuitorii ei, plecaţi în căutarea unei vieţi mai bune, sînt deja figuri familiare. Cei din Veneto au făcut bani frumoşi în aria Timişoara-Arad, sute de chartere brăzdează cotidian văzduhul, oraşele s-au înfrăţit pe capete, legăturile de orice fel s-au dezvoltat pînă la un soi de fericită banalizare. De la Verona în jos persistă însă clişeele mizerabiliste, retorica "invaziei" şi xenofobia drapată în condescendenţă "umanitară". Dacă e adevărat că peninsula găzduieşte (legal şi ilegal) un milion de români, atunci cele 60 de parohii, apărute în ultimii cinci ani, nu acoperă, în fond, mare lucru: un preot la aproximativ 17 mii de credincioşi. De Paşti şi de Crăciun, se adună la aceste biserici cîteva mii de oameni. În restul anului, lăcaşurile găzduiesc duminical cel mult cîteva sute de persoane. Asta înseamnă că peste 90% dintre compatrioţii noştri plecaţi în "Occident" s-au pierdut în peisaj. Nu merg deloc la biserică sau frecventează altare catolice. Începînd cu primii ani ’90, Italia a devenit primul laborator socio-cultural unde s-a vădit, din păcate, slăbiciunea identităţii noastre. Românii ajunşi aici învaţă italiana în şase luni şi îşi "uită" limba maternă la fel de repede. Se vindecă de complexe prin intensificarea mimetismului cultural. Îşi doresc să fie asimilaţi cît mai repede, chiar dacă riscă să rămînă suspendaţi într-un neutru interval apatrid. Mai nou, autorităţile din ţară - secondate de opoziţie - au început să-i curteze, numai că nu investesc în acest ritual de seducţie electorală nici destui bani, nici suficiente argumente. De partea lor, aglomeraţiile româneşti s-au structurat la nivel asociativ şi cochetează cu ideea de "partid etnic": liderii cred că ar putea deveni astfel mult mai interesanţi pentru politicienii italieni care, după 1 ianuarie 2007, le vor cere voturi potenţial decisive pentru următoarele scrutinuri locale. Fapt e că românii din Verona au noroc de un preot remarcabil: "Padre Gabriel" (Codrea) - ajutat de foarte activa sa doamnă preoteasă - e un brav maramureşean care mi-a dat, în două zile, cele mai convingătoare probe de implicare pastorală. Lucrează inteligent, e natural şi îşi tratează pesimismul cu luciditatea speranţei creştineşti. I-am întîlnit şi pe cîţiva dintre colaboratorii săi laici. Mulţi ar dori, teoretic, să se întoarcă "acasă", numai că fiecare zi în peninsulă îi înstrăinează corespunzător de România. Poate că integrarea europeană va eclipsa întrucîtva psihologia acestei duble alienări. Vine timpul "dispersiei" fixate în orizontul mai larg al "mozaicului" comunitar... Personal, caut să înţeleg aceste dinamici "postnaţionale". Mă apucă totuşi melancolia atunci cînd realizez că drumul românilor "desţăraţi" va fi, şi de data aceasta, fără întoarcere.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.