Expresul de Mizil

Publicat în Dilema Veche nr. 86 din 8 Sep 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Engleza diplomatică ne sugerează to keep the momentum... Mai pe româneşte: se cuvine să profiţi de ocazie, să baţi fierul cît e cald. De vreme ce "fierăria" lui nenea Iancu e de ardentă actualitate, voi broda astăzi pe tema raportului dintre centru & periferie, pornind de la "momentul" său, intitulat O zi solemnă. Pentru rememorarea cadrului, se cade să spun că pomenitul text caragealian prilejuieşte încă o savuroasă satiră a nombrilismului provincial. Primarele din Mizil, Leonida Condeescu, e un conservator care-şi dedică întreaga energie politică spre a promova, cu orice chip, iubita - şi, vai, neglijata - sa urbe. Mizilul - unde podgoriile privesc ba spre crestele alpine, ba spre cîmpia Dunării - constituie, desigur, un vrednic stîlp al edificiului românesc. Numai că, în loc de recunoaşterea sa binemeritată, el nu se bucură nici de tribunal ori de liceu clasic, nici de facultate de medicină ori de regiment, nici de teatru naţional şi nici măcar de episcopie. Toate instituţiile centrale îi sînt ostile, iar capitalele de judeţ învecinate - precum Ploieştiul, Buzăul ori Călăraşii - nu voiesc să cedeze un metru din egoista lor superioritate administrativă, deşi dreptatea recomandă necontenit o asemenea jerftă. Observînd puzderia de duşmani ai Mizilului, Leonida Condeescu se cere în audienţă regală, spre a-i expune Majestăţii Sale pricinile impardonabilei persecuţiuni... Nimic şi iarăşi nimic, pînă în ziua cînd providenţa rînduieşte, pe căile sale (ferate), să ofere primarelui & frustraţilor lui concitadini o reparaţiune de prim ordin: aceea că nou-înfiinţatul expres Bucureşti-Berlin va să facă, pe ambele sensuri, exact un minut de oprire în gara nobilei aşezări subcarpatice. A nu se crede că acel fatidic minut s-ar fi obţinut pe gratis: "un an întreg de alergături, de stăruinţe, de protestări, de ameninţări! Un an de nelinişte, de neodihnă, de luptă eroică"... a fost necesar pentru ca originara nedreptate de a fi ignorat iarăşi Mizilul să fie cît de cît îndreptată... Un secol mai tîrziu, Mizilul lui I.L. Caragiale e taman Bucureştiul în raporturile sale cu Bruxelles... E Patriarhia prinsă în orgolios-independentele sale legături cu Sfîntul Scaun. E România însăşi ataşată, ombilical, de imperiul american. Dar e şi stilul nostru naţional: dezvoltarea prin diversiune retorică, planificarea ca sursă de amînare indefinită, mîntuirea prin delegaţie (se roagă destul clerul), dezbaterea socială aruncată în derizoriul falselor mize şi al argumentelor falacioase. Asemenea conului Leonida Condeescu, pretindem şi cerem, în loc să generăm şi să impunem. Iar cînd corola neîmplinirilor noastre - mereu cauzate de răutatea competitorilor - se completează cu rozeta vreunui mărunt succes, îl supraestimăm pînă la deplina lui dizolvare în ridicol. Visăm excesiv, aşa încît trezirile noastre sînt umile reveniri la realitatea, cu mult mai modestă, a ceea ce putem obţine în fapt. Dacă nu avem rezultate, de vină e... "ghinionul" care funcţionează fie ca instanţă impenetrabilă, fie ca implacabil efect al arbitrajului răuvoitor. Dacă nu va mai fi 2007, cauza rezidă în "noul context european" sau în constipaţia bugetară a Comisiei, iar nu în retardul nostru cronic, care ne-a "permis" să deschidem negocierile în prima ligă şi să le încheiem, pe brînci, din spatele diviziei codaşe. N-am construit (în trei luştri) nici urmă de autostradă, dar vina e tot a celorlalţi, care conspiră funest - rupîndu-ne şalele deciziei între Bechtel şi ofertanţii continentali... Această goală mistică a Centrului justifică perpetuitatea tragi-comică a mahalalei autohtone, cu tot cu ghiuloforii ei manelizaţi, necinstiţi pînă la Dumnezeu şi laşi cît cuprinde neantul iresponsabilităţii... Pe scurt, Mizilul lui nenea Iancu a triumfat pe legea lui. Legea umbrei care se agită, a inacţiunii care acuză nefericirea împrejurărilor şi a credinţei în abundenţa "meritelor prisositoare". Dar cîtă solemnitate poate îmbrăca, la o adică, infima oprire în staţie a expresului nostru...

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.
E cool să postești jpeg
Discursul populist (sau cine mănîncă poporul?)
Prin compătimire, le este indus oamenilor un sentiment de victimizare care, mai apoi, este zgîndărit, pînă la transmutarea acestuia în furie.
Despre viața filosofului  Un scenariu inactual jpeg
Despre viața filosofului. Un scenariu inactual
În cazul filosofilor, atenția cu care le este citită și judecată biografia este mai mare decît în cazul scriitorilor sau pictorilor.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Roua învierii
Din prospețimea naturală a dimineții, roua trece în registrul auroral al vieții spirituale, care are nevoie de speranța eficace a începuturilor și a reînnoirii.
Zizi și neantul jpeg
Educație religioasă
În copilărie nu știam ce se serbează de Paști. Știam că se vopsesc ouă roșii și chiar, mai tîrziu, că vine Iepurașul.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Au apărut: artist multimedia, barista și expert în prăjirea cafelei.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.