Eterna întoarcere

Publicat în Dilema Veche nr. 153 din 12 Ian 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În prag de integrare europeană, economia românească depăşeşte aşteptările, iar politichia se chinuie să ridice, pe rîu în jos, un pod mai trainic şi mai frumos. Tineretul candidat la emigrare s-a mai subţiat pentru că oferta internă de pe piaţa muncii s-a îmbunătăţit. "Generaţia expirată" complotează pe bază de superglu, în timp ce masele de pensionari continuă să o ducă prost. Ne integrăm. Clasa de mijloc sporeşte. Nu mai avem doar contraste sud-americane între miliardari şi şomeri famelici. A ieşit la iveală "poporul de la supermarket". Acum 15 ani, cînd am dat piept cu parfumurile, culorile şi calitatea comerţului occidental, am simţit că pătrund într-o lume onirică. Chiar că totul părea un vis. În afară de sex (so to say), nu mă deosebeam prea mult de "fetiţa cu chibrituri" care, după ce s-a congelat pe trotuar, e poftită să dea iama printre cadourile de sub brad. Am locuit apoi la Paris, unde mi-am disciplinat cu greu inocentele "pasiuni" capitaliste. Depindeam de cumpărături. Rîvneam obiecte şi mă identificasem cu stilul vestimentar al studenţimii de pe Sena. Trăiam, abia la 27 de ani, ceea ce junimea de azi trăieşte deja la 12, atunci cînd ierarhia mărcilor începe să-şi spună cuvîntul definitoriu. Singura mea scuză pentru acea formă de idolatrie retardată ţinea de orgoliul consumului cultural. Parcă e altceva să cumperi cu precădere cărţi şi CD-uri. Sau să-ţi canalizezi pulsiunile spre universul tehnologiei. Oricum, timpul a tămăduit asemenea excese. Am cunoscut de atunci încoace o mulţime de societăţi din afara Europei, precum şi medii solid implantate în opulenta lor tradiţie continentală. Ţări unde sărăcia desfide imaginaţia, dar şi pliuri secrete, din care "adevăraţii bogătaşi" nu se mai chinuie să "apară": preferă să-şi umple viaţa cu sens, amintindu-şi cît e aceasta de scurtă şi de repede trecătoare. Pricep aşadar că sîntem condamnaţi să repetăm, la scara noastră balcanică, tot ce a trăit "Occidentul" cu cîteva decenii în urmă. Nebunia achiziţiilor de Crăciun, care a cuprins delirant magazinele româneşti, era normală în orice capitală europeană de la începutul anilor ’60, cînd paupera lume postbelică îşi oferea, din nou, satisfacţiile "creşterii". Mi se pare aşadar perfect explicabilă această explozie a "ratelor", pe temeiul căreia omul obişnuit devine simultan mai avut decît poate şi mai dator decît crede. Îmi înţeleg compatrioţii. Cu toţii n-am obţinut ce ne-am dorit cîndva şi nici măcar ce ne-ar fi trebuit pentru a trăi decent. Ce nu înţeleg e suficienţa egoistă şi inconştient condiţionată a tipului (antropologic) de care te loveşti la mall. E clar, bunăoară, că populaţia aninată de scările rulante se împarte cam aşa: jumătate "ling vitrinele" (cum ar spune francezii). Se plimbă doar prin templul dorinţelor şi socializează fantasmatic. Cealaltă jumătate e făcută din "mijlocaşii" cu venituri net peste mia de euro, care cumpără masiv şi extrag din respectiva practică iluzia desăvîrşirii. Prea puţini dintre exponenţii acestei categorii realizează că se îmbracă exact ca manechinele din buticuri şi că din asta rezultă cea mai bună ocazie de a te depersonaliza. Prea puţini ştiu că patronii magazinelor trendy sînt îndeobşte nişte relativ sărmani turci sau arabi, posesori de franciză. Prea puţini au călătorit în străinătate, unde ar fi putut descoperi plăcerile retro, snobismul autoironiei, luxul veritabil sau măcar virtutea de a respinge "tendinţele" dominante. Prea puţini mai pot evada din halucinaţia epistemologică a confuziei dintre posesiune şi competenţă. Vederea acestui mimetism deopotrivă anonim şi ostentativ îmi dă ameţeli. Secta despre care vorbesc nu mai are nevoie să înveţe ceva şi, tocmai de aceea, produce virtuală carne de tun pentru orice măcel demagogic. Membrii săi ilustrează utopia consumului fără rest. Se identifică mercantil cu ceea ce li se pare a fi "the real thing". Pontiful acestei noi Românii este domnul acela care scoate fişicul dacă reciţi pînă la capăt Crezul. Nu e Crezul Bisericii, dar e ca şi cum ar fi.

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.